Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu

Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii
Cronopedia, realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe
cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului
şi pentru scopuri necomerciale.
©2021

Biblioteca Cronopedia
Associazione Internazionale Caffe letterario
coordonator Lenuş Lungu
Peace and love
~ antologie internaţională multilingvă~
~ multilingual international anthology ~
Editura StudIs
– Iaşi, 2021 –

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario
2
Redactor: Lenuş Lungu
Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web)
Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean
Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (foto web)
Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei
Cronopedia (http://lenusa.ning.com)
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi
reţelei Cronopedia.
Tipărit la Editura StudIs – Iaşi
Tel. 0232.217.754
Mobil: 0745.263.620
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
LUNGU, LENUŞ
Peace and love: multilingual international
anthology = antologie internaţională
multilingvă/Lenuş Lungu. - Iaşi: StudIS,
2020
Index
ISBN 978-606-48-0625-3
821.135.1

peace and love
3
coordonator Lenuş Lungu
~ antologie internaţională multilingvă ~
~ multilingual international anthology ~
~ Iaşi 2021 ~

4

peace and love
5
Un fel de prefață
We want peace and love
between peoples.
The effects of scientific technology and world peace.
The scientific and technological advances that have
taken place in this unusual century predict a great wave of
expansion in the social evolution of the planet and indicates
the ways in which the practical problems of mankind can be
solved. Indeed, they provide the means themselves for
managing the complex life of a united world. However, the
barriers persist. Doubts, misconceptions, prejudices,
suspicions and narrow self-interest hinder nations and
peoples in their relations with each other.
With the rooting of this view, a paralyzing
contradiction in human relations developed. On the one
hand, the peoples of all nations proclaim that they are not
only ready, but even longing for peace and harmony, for an
end to the torturous unrest that disturbs their daily lives
with day. On the other hand, it is indulgently accepted that
human beings are incorrigibly selfish and aggressive and
unable to build a social system that is both progressive and
peaceful, dynamic and harmonious, a system that to give free
rein to creativity and individual initiative, but based on
cooperation and reciprocity.
As the need for peace becomes more urgent, this
fundamental contradiction, which delays its realization,
needs a reassessment of the hypotheses on which the
common opinion is based on the historical situation.

6
difficult of mankind. Examined objectively, the evidence
shows that such behavior behaves far from expressing true
personality of man, is a distortion of the human spirit.
Agreement on this point will enable all peoples to mobilize
constructive social forces which, being compatible with
human nature, will encourage harmony and cooperation in
place of war and conflict.
With the rooting of this view, a paralyzing
contradiction in human relations developed. On the one
hand, the peoples of all nations proclaim that they are not
only ready, but even longing for peace and harmony, for an
end to the torturous unrest that disturbs their daily lives
with day.
On the other hand, it is indulgently accepted that
human beings are incorrigibly selfish and aggressive and
unable to build a social system that is both progressive and
peaceful, dynamic and harmonious, a system that to give free
rein to individual creativity and initiative, but based on
cooperation and reciprocity.
As the need for peace becomes more urgent, this
fundamental contradiction, which delays its realization,
needs a reassessment of the hypotheses on which the
common opinion is based on the difficult historical situation
of mankind. Examined objectively, the evidence shows that
such behavior, far from expressing the true personality of
man, is a distortion of the human spirit. Agreement on this
point will enable all peoples to mobilize constructive social
forces which, being compatible with human nature, they will
encourage harmony and cooperation instead of war and
conflict.
Lenuş Lungu

peace and love
7
Paul Rotaru
CV
Paul Rotaru debutează în
tipar în anul 2013, fiind prezent
în trei antologii apărute la editura
PIM, Iaşi, precum şi în reviste
tipărite şi on-line.
2013 – „Confluențe
poetice“, antologie de poezii
2014 – „Confesiuni în virtu@l“, antologie de poezie şi proză
2015 – „Confluențe lirice“, antologie de poezie şi proză
Urmează câțiva ani de absență de la tipar, timp în care se
definitivează romanul „Adultescentul“, publicat parțial pe platforme on-
line. Prima operă în proză publicată integral o reprezintă monografia
„Leanța Cotoroanța“, roman de introspecție găzduit în periodice de
rețeaua literară Cronopedia.
Din anul 2018, publică poezie în revistele Cronos – penița de aur
şi Taifas literar.
Unul oarecare
Ce demon este lumea! Ce flămând!
Nici viața care curge fremătând
Nu-i stinge setea oarbă de sfârşit,
Mirarea că în ea ne-am întâlnit
Şi-am ridicat din somnul longeviv
Poem rostit pe-un adevăr fictiv!

8
Ce univers de lupi la adăpost
În taina noastră şi-a găsit un rost,
Din nefireasca lor obscuritate
Să-şi urle frica de singurătate!
De ce să caut în povestea lor
Memorii care îi fac mici şi-i dor?
Din toate cele care se desfac,
Le-ar trebui un secol şi un veac
Să înțeleagă dacă are rost
Să scurme în poemul ce am fost.
De n-au ştiut că visul lui Orfeu
Eşti tu, Sirena sufletului meu,
La ce să spulber îndoiala lor,
Când înşişi cad în neguri care-i dor?!
Că viața omului e un deşir
De îndoieli expuse în delir,
O ştiu şi ei mai bine decât noi.
La ce să strigi că ceasul de apoi
Respiră din frântura lor un dram
Din visul care s-a blocat de-un geam?!
Doar ştii ce demoni răsfățați pătrund
În timpul ca o mare fără fund
Atât de mândră-n viața ei salmastră.
Cumva, la fel e şi în lumea noastră!
Dar toate astea până într-o zi,
După milenii, când mă vei găsi

peace and love
9
Pe valul nostru de la început,
Acolo unde tu m-ai cunoscut.
Atunci, tu ştii că nu vom fi decât
O rază de lumină şi atât!
Noi doi într-o scânteie a iubirii,
Întorşi la suflul cald al nemuririi –
Şi demonul lovit de îndoială
Va plânge Aurora Boreală.
Aşa că lasă-i lumii timpul ei
Cu vise-n care nu încap scântei
Şi rupe-ți sufletul de paşii lor,
De patimi care îi renasc şi-i dor
Cu veşnicii la care toți visează,
Deşi au dreptul la aceeaşi rază.
Vezi tu ce demon scurmă în destin
Şi cum presară dulce în venin,
Adăugând în viața tuturor
Aleanul unui fulger trecător?
De asta toți se tem: de a nu fi
Captivi unei incerte veşnicii,
Copii ai demonului care-i soarbe
În lungul giulgi al îndoielii oarbe.
Iar tu, un infinit ce mă deşiră
Şi sufletul a tot ce mă inspiră,
Vei fi, cândva, poemul lor nespus
Din care ai să îi priveşti de sus...
Înconjurată de lumini stelare,
Căci îl iubeşti pe unul oarecare!

10
Tu le vei arăta aceleaşi valuri
În care noi săream ca-n idealuri
Şi-n care lumea asta, posedată
De-un demon straniu, a sărit odată!
Ai să te-apleci din când în când spre mine,
Spre un poem cu versuri prea puține,
Pătrunsă de destinu-mi furibund
Ca un ocean în care mă afund
Să reînalț din ape steaua ta
Şi să te-arăt pe tine, nu-i aşa?
Atunci, Orfeu şi-ar cere, cu ruşine,
Iertare pentru c-a privit la tine
Şi a-ndrăznit să scrie poezie
Doar ca să mi te dăruiască mie.
Tu vei ierta şi-această imprudență,
Căci zeii te-au creat pentru clemență
Şi-au pus esența strălucirii lor
În versuri ce mă-nalță şi mă dor
Aşa precum se naşte-orice cuvânt.
Altfel, de ce am fost pe-acest pământ?!
De ce să ştiu că versuri care mor
Aici, doar dincolo au viitor?
La toate astea n-ar găsi răspuns
Decât un foc ce n-arde îndeajuns!
Un rug de-ar îndrăzni s-atingă cerul,
Un fum de ar împrăştia misterul,

peace and love
11
Un cataclism de i-ar elucida
Şi le-ar vorbi despre iubirea mea,
M-ai ridica din flăcări funerare,
Căci nu iubeşti pe unul oarecare.
Mă vei certa că mă azvârl în zări,
Că pun în versuri multe întrebări,
Că nu strecor nuanțe din petale
În edificiul poeziei tale.
Din suflet ai să-mi sfâşii fără milă
Un strop de respirare ca pe-o filă
Şi vei dori să mă arunci în iad,
Să fiu în al eternității vad
Poemul ce mă-nvie când mă doare,
Căci demonul nu-i unul oarecare.
Continentul Poesis
Se construieşte-n fiecare zi
Cu pentametri iambici, cu rizomi
De suflet oglindit în poezii,
Covor pe care tu, iubito, dormi!
Cutremurat de răcnetu-mi adânc,
El lasă un vulcan să crească munți,
Iar printre creste ielele se strâng
Să joace hora nesfârşitei nunți.

12
Obrajii-i sunt de mare mângâiați,
Ori biciuiți de cinici literați;
Din vreme-n vreme se abat vandali,
Aduşi de-o foame ca de canibali.
De câte ori o vede, Dumnezeu
Mai prinde o icoană-n colț de cer,
Cântând apoi: Eşti paradisul Meu,
Rămâi încoronată în mister!
Poesis, am să îți ridic altar
De închinat febrile respirări,
În veşnicul al poeziei jar
Să ard, cenuşă să mă pierd în zări!
Stânci de gând
Stânci de gând, împovărându-mi firea,
Se cioplesc prin stranii desluşiri:
Chipuri dragi ce mi-au cernit privirea,
Drum întortochiat prin amintiri!
Greu pătrund prin volburile vieții –
Ştiu! Şi mă împiedic şi mă strâng
Umăr peste pragul tinereții
Drept – sau e mai bine umăr stâng?!

peace and love
13
Pragul e un cufăr cu tenebre
Peste care nu-ndrăznesc să calc –
Mă ajung strigările în febre
Ale celor îngropați în talc...
Chiar şi-un cimitir la Masa Verde
Îmi invocă un tribut incert.
Un ecou prin unghii mi se pierde –
Mă revăd şi nu pot să mă iert...
Şi mi-e sumbru să trăiesc în mine,
Între stânci de care mă anin,
Între umbre cu călduri puține,
În paharul-leagăn cu venin.
Da, mi-e greu! Mi-o recunosc cu firea
Şi mă-mbăt cu gândul că-ndrăznesc
Să îmi cern în versuri amintirea
Visului pe care nu-l citesc.
Stânca e balanță peste mine –
Stânga-dreapta! echilibru țin!
De sub ea când te privesc pe Tine,
Mă cunoşti, oh, Doamne, prea puțin...
Prea demult nu Te-ai uitat la stâncă!
M-ai abandonat în grote reci,
Dar îți cer să mă priveşti cât încă
Peste sânii morții ai să treci!

14
Odele singurătăţii mele
Din pomul vieții, doar un singur ram
Mai îndrăzneşte să-mi arate-o floare.
Pe străzi în care altedăți dansam
Azi mişună cortegii funerare.
Sterile rugăciuni cu glas bolnav
Se-aud în murmure de bocet grele.
În colțul meu de lume, gol, jilav,
Scriu odele singurătății mele.
De câte ori cu apă-mi dau pe față,
Îmi pare că se surpă până mor
Principii ce se camuflează-n ceață,
Vădindu-mi inutilitatea lor.
Abandonat la granițe de file,
Prea însetat să le cuprind pe toate,
Încătuşat în utopii sterile,
De-o vreme nu mai cred în libertate.
Străjeri timizi, lipsiți de-adolescență,
Demult parcă trecuți de senectute,
Îşi joacă rolul cu efervescență
Şi drame plâng frivol pe game mute.

peace and love
15
Simțirile îşi cizelează-n rime,
Ei, redundanți lipsiți de vreo idee
Şi caută ceva să îi anime
Din mituri ce-amintesc de vreo femeie.
Privesc ca orbi legați în fața porții,
Cu spaimă, cum se stinge în obscur
Eternul joc al vieții şi al morții,
Uitându-şi întunericul din jur.
Şi sângerează-atâta poezie,
Încât ai crede că se şi prefac,
Visând că într-o zi au să învie
Din temeri ce le-au devenit hamac.
Psaltiri înalte, liturghii, prohoduri
Şi tot ce-i însoțeşte către moarte
Îi leagă cu-ale sorții mii de noduri,
Iar ei tot speră că vor fi departe.
Dar nu ajung decât la un firav
Castel croit din lanțuri şi zăbrele.
Eu, un lunatic pe un drum bolnav,
Scriu odele singurătății mele.

16
Nicu
Doftoreanu
CV
NICU DOFTOREANU s-a
născut în 1951 la Bucureşti. Este
absolvent al Institului Politehnic
Bucureşti promoţia 1975.În
stagiatură 1980-1983 a fost
membru al Cenaclului «Fântâna
Mioriţei» iniţiat de EMANOIL
COBZALĂU la Întreprindea de Mecanică Fină Bucureşti, unde a fost şi în
colectivul de redacţie al revistei cu acelaşi nume.
A fost publicat în ziarele «Adevărul», «Suplimentul Literar
Artistic Tineretul Liber», «Gând Românesc» Alba Iulia, «Destine»,
«Ziarul ştirilor de Cluj», precum şi în revistele «Ing.» «6.20.77»,
«Apollon», «Astralis», «Gândul Anonimului», «Literar-Ing», «Cetatea
lui Bucur», «Onyx» din Irlanda, «Pagini Româneşti» din Noua Zeelandă,
«Cronica Fundaţiilor», «Vatra Veche», «Independenţa Română»,
«Bogdania», «Chronos», «Taifas Literar», «Amprentele Sufletului»
«Convorbiri Literar Artistice», «Revista I.D.E.I» din Zalău etc.
Din anul 1997 a început să participe la şedinţele lunare ale
cenaclului “DESTINE” şi, de la înfiinţare, la cenaclul inginerilor “AGIR”
condus de NICOLAE VASILE.
Pentru prima oară în Aprilie 2000, a fost publicat în volumul
«COPACUL CU FRUNZE ALBE», când a luat Premiul I ca laureat al
concursului “Cititorul punctează poetul”, inițiat de directorul societății
DESTINE şi preşedintele filialei pentru copii şi tineret Bucureştia Uniunii
Scriitorilor din România, VICTOR GH. STAN.
Ulterior, în anii 2001 şi 2002 a mai luat premiul II şi respectiv III
la Concursul Naţional de Poezie organizat de aceiaşi societate

peace and love
17
“DESTINE”. A obţinut Premiul de Excelenţă oferit de «Cronopedia» în
anul 2014, care a constat în publicarea volumului de autor «Tangouri
sub…acoperire». În anii 2015 şi respectiv 2016, a primit: Diplome de
excelenţă de la Societățile culturale Destine şi Apollon A mai primit în
2017 Diplome de la Revista Bogdania şi ADER – Om între oameni.
A mai primit în anul 2018 Fundaţia Literar Istorică Stoika şi
respectiv Amprentele Sufletului precum şi de la Cenaclul Ion Rotaru
în Ianuarie 2020.
A publicat poezii în antologii: «Copacul cu Frunze albe», «Cuvinte
sculpate», «Mama», «Planeta Iubirii», «Din Livada înflorită a iubirii»,
«Perlele Domnului », «Căpuşa», «Tata», «Pe o cruce de Lumină»,
«Femeia Omniprezentă», «Metamorfoze» Biblioteca Cronopedia,
«Întâlnirea Poeţilor» vol. II, «Carmen» vol. XIX, «Poeţi şi scriitori
contemporani în regalul Eminsescu», «Cuvinte pe aripi de gând»,
«Ziditorii în abstract», «Noi am sărbătorit centenarul unirii», etc.
A fost invitat şi a dat interviuri TV Sfatul Popular, în 2014, TV
Estrada, în 2017 şi Radio Shalom în 2018, parțial preluată în 2019 de
Radio Melbourne Australia.
A publicat poezii în următoarele volume de autor:
«Tangouri», 2002 Editura Destine,
«Tangoul, mereu tangoul», 2004 Editura Destine,
«Sub semnul tangoului», 2005 Editura Destine,
«Tangouri altfel», 2008 Editura Destine,
«Tangoul mereu tanar», 2010 Editura Destine,
«Tangouri de ieri, tangouri de azi», 2012 Editura Arefeana,
«În ritm de tangou», 2013, Editura Destine,
«Tangouri sub…acoperire», 2014 Editura Editgraph Buzău,
«Tangouri dintodeauna», 2015 Editura Destine,
«Un tangou numit dorinţă», 2016 Editura Ro.cart Urziceni,
«Mordicus Tangou», 2017 Editura Arefeana antologie bilingvă
româno-franceză coautor Țârlea Cristian,

18
«Tangouri zglobii despre copii şi nu numai», 2018 Editura
RavexCom,
«Tangouri potrivite... în stil englezesc» 2019 Editura Astralis.
antologie bilingvă româno-engleză
«Tangouri cu de toate... şi răvaşe desecretizate», 2020 Editura
Astralis
Tangoul paranormal de vară
MISTERUL VERII N-A MURIT!
Ne-a urmărit necontenit
Din clipa-n care am pierdut
Tot ce-am avut
doar pentr-un fruct!
Eram tot noi …dar, fără scut!
Geneza spune ce-am pierdut
Şi spune cum ne-am despărţit,
De-atunci de rai…necontenit!
Sfidând pe toţi cei pesimişti,
Ce-n vara asta sunt cam trişti,
Nu cred că poate cineva
Să ne declare altceva!
Chiar cine nu crede-n mister
Tot este incitat de el!
Pesemne n-ai gândit nimic
Când te-ai atins de vis un pic!
Dar dacă totu-i amintire
Bazată doar pe presimţire,

peace and love
19
de intrgiă sau…de iubire?!
Atunci de ce visăm la fel:
Că suntem iuţi,
C-avem alt ţel,
Că iar putem zbura altfel.
Şi uite-aşa iar am ajuns
Din nou în locul cel de sus,
În care nu sunt invitați
Decât acei inițiați
Ce-n somn sunt declarați …curați!
Doar, cel născut şi nu făcut,
Păşind pe calea de-nceput
Care-i cea veche, fără nume,
Ce leagă „ATLANTIDA” noastră de altă lume,
În care spiritual iubiri-i suveran
Legând dimensiunile
… acuma despărţite-n van,
Ne-a învățat că tot ce se preface:
În DRAGOSTE,
Acolo chiar devine… PACE!
MISTERUL LUMII N-A MURIT!
Ascuns, aşteaptă liniştit
să poată să se-arate în sfârşit,
Să fie redescoperit.
Fiindcă un lucru este clar:
Memoria ţine de-ancestral!

20
MISTERUL VIEŢII A VENIT!
Şi-a devenit de neclintit
Din clipa-n care s-a-ntrupat
Şi dragostea ne-a arătat
Când crezi
orice se poate!
Aşa cum ne-a-nvăţat cel care
Ne-a salvat,
când a murit
… de risipire-n infinit!
Tangou la sfârşit (glosă)
La sfârşit tristeţea vine.
Toate trec şi-apoi se uită,
Nici o clipă nu revine
Fiindcă timpul nu ne-ascultă!
– Ai uitat prima iubire,
Ce am fost eu pentru tine?
– Nu mai crede-n fericire:
La sfârşit tristeţea vine.
– Ai uitat şi de-ntâlnire?
E ceva ce nu se uită!
– Să nu-ţi fie cu uimire:
Toate trec şi-apoi se uită!

peace and love
21
– Amintirea mea nu-i vie?
– Ce!... credeai că timpul vine
Din trecut?... Ce nebunie!
Nici o clipă nu revine
Şi să-ţi spun eu de ce trec
Făr-a pierde vreme multă:
Toate-acestea se petrec
Fiindcă timpul nu ne-ascultă!
Fiindcă timpul nu ne-ascultă
Nici o clipă nu revine.
Toate trec şi-apoi se uită:
La sfârşit tristeţea vine!
Tangoul greşelii
PROMITE!
Promit să nu mai greşesc iubindu-te!
PROMITE!
Promit să nu mai greşesc dorindu-te!
PROMITE!
Promit să nu mai greşesc slujindu-te!
PROMITE!
Promite tot gândindu-te cum ai greşit:
IUBIND,
DORIND,
SLUJIND,

22
Dar ce le mai rămâne altceva de făcut
SENTIMENTELOR
După ce au fost ciugulite de-a lor
PASĂRE... NEFINȚĂ,
În afară de... suferință?!
PROMITE!
Promit să nu mai greşesc ascultându-te!
PROMITE!
Promit să nu mai greşesc îndurându-te!
PROMITE!
Promit să nu mai greşesc urmându-te!
PROMITE!
Promite tot gândindu-te cum ai greşit:
ASCULTÂND,
ÎNDURÂND,
URMÂND,
Dar ce le mai rămâne altceva de făcut
OAMENILOR
După ce au gustat în sfârşit cu dor
Din pacea şi iubirea
... de INFINIT,
În afară de... speranță?!
Tangoul cochetăriei
Palidă speranţă de a opri iubirea
Să evite abolirea păcii la-ntâlniri,

peace and love
23
Atunci când cedăm
… şi-mpărțim amintiri
Cu sora efemerului:
VEŞNICIA!
SOARELE,
Cât e el de soare,
RAreori are curajul de a i se asocia!
Tentaculele-ntinse, spre-a negocia,
Măreţe osanale ridicate de el,
Implacabil sunt goale de vlagă
Înainte ca ea să înţeleagă,
Că el de ea se leagă
... fiind o particulă a ei.
Doar GÂNDUL,
scos de sub tăria lui,
A aliatului în nemişcare:
TIMPUL,
Îşi poate-adeseori permite
Să cocheteze-atât de-aproape
Încât suflarea se-ntrerupe
Fiind instabilă
Când e palpabilă-ncercarea,
Pentru că...
Palidă speranţă de a opri visarea,
Să evite confruntarea rândul următor.
Dar... dacă va rămâne-n apărare
Şi va simți cât de aproape pare

24
S-ar depărta,
Căci
... VEŞNICIA,
E o cochetă din născare,
Care nu vrea să ştie fiecare
Că... pace şi prietenie
Nici nu a fost
... nici n-o să fie!
Tangoul lui A fost odată
(... fără bătrâneţe)
Agitându-se de-a lungul anilor,
Şuvoiul gândurilor
Mi-a ridat colţurile ochilor,
Îngreunând privirilor
Efortul de pătrundere în...
Cutele sufletului
Unde,
Din prevedere contra uitării,
Suflarea umbrelor,
A aşternut în calea privirilor
Aburul amintirilor,
Iar...
Spuma gândurilor
Mi-a încreţit fruntea,
Întipărindu-şi semnul aşteptărilor,
Odată cu dizolvarea seninătăţii de deasupra ploapelor.

peace and love
25
ŞI-ATUNCI
... ACOLO,
Un moment mi-a fost frică:
Dacă albul dinţilor vremii mi-a rămas în părul încă de tânăr,
Dând inimii senzaţia că n-o apăr?
N-o pierd?
Şi m-am zbătut
... încătuşat în gândul acesta ascuns,
Şi m-am zbătut
... în cele din urmă dorind să fiu descătuşat,
Dar îndoielii i-a răspuns...
Albul primăverii ghioceilor,
Glumă legată de-ncreţirea-nfiorată a PAMÂNTULUI
La gândul viitoarelor hohote ale lanurilor,
ŞI-ATUNCI
... ACOLO,
Cutele norilor de-ntrebări
Au fost netezite de mângâierea vânturilor
ŞI-ATUNCI
... ACOLO,
ca niciodată,
Totul a părut mai uşor,
Pentru că mi-am dat seama
Că nu ieşisem încă
din ţara lui... A FOST ODATĂ...

26
Ivan Gaćina
Biography
Ivan Gaćina was born on
April 15, 1981 in Zadar, the
Republic of Croatia.
He was a recipient of an
honorary doctorate in literature
in 2020. by The Institute for the Roma Studies of Europe and Researches
Regarding the Crimes Against Humanity and International Law.
Upon completion of the graduate studies in Business Computing
at the University of Dubrovnik in 2010, he received the academic degree
of Master in Computer Engineering and the cum laude honor.
He is currently a high school teacher of electrical engineering.
He writes poetry (including haiku), short stories, aphorisms, and
book reviews. He is a member of many associations and societies. His
work has been translated into several foreign languages, and he has
received more than 100 awards at literary competitions, in his country
and abroad.
At the International Roma Poetry Festival “Tamo gde Sava ljubi
Dunav” (There Where the Sava Kisses the Danube), organized by the
Association of Roma Writers (Belgrade, September 28, 2019), he won
“Slobodan Berberski” award for his lifetime achievement in literary
work.
At the 9th International Photo-Haiku Contest “Setouchi-
Matsuyama” in Japan, held in 2020, Ivan Gaćina won Grand Prix in the
“Your Photo-Haiku in English” category, to which 542 photo-haiku with
original photos of the sea were submitted.
POEMarium, Poetic Parley – 49, “Poet of Fortnightly” (February
15, 2020)

peace and love
27
Asian Literary Society (ALS), Weekly Poetry Contest 122, 1st Prize
(March 22, 2020)
He is the author of three poetry books: “Tebe traži moja rima” (KC
Kalliopa, Našice, Croatia, 2014), “Tvorac misli / prolaznik u noći” (SVEN,
Niš, Serbia, 2015) and “Okovani prokletstvom” (IK “Rrom produkcija” &
Roma Writers Association, Belgrade, Serbia, 2018).
His work is also included in over 300 collections and in a number
of literary journals.
Truthfulness
The old bridge joins distant shores of the golden river
Retouched by vivid visions of ancient civilizations
Under the cascading heart-shaped clouds.
The echo of a thousand souls stirs my heart
Healing their pain in the empathy chamber,
Following the winding wind that plays a symphony of beauty
Under the swinging breeze.
Love and trust are life companions
Nailing the trails of dawn with the stellar glow.
Every move is followed by expectation,
So that freedom can blossom up to the stars
Sailing through the light of love with trembling harmony.

28
The Beauty of the Evening
Love is an unfinished art
swaying the stars in my heart,
and the scented breeze refracts through the light
so that I can rule the wilderness tonight;
pure melody springs out of my soul
while the beauty of the evening comes under my control,
and my sword turns into the words of enlightenment
in order to spread out the freshness of the environment.
The River of Honesty
Under the swinging breeze,
accompanied by the mysterious scent of roses,
golden threads of destiny
intertwine through timelessness
where the whisper of the supernatural world
pulls the eternal life transcripts
from the river of honesty
to the undersky network of truth.

peace and love
29
Transcendental Wave of Love
In the endless world of computer zeros and ones
tirelessly,
I search for the truth
crucified between two logics
through which I will spiritually reach
the transcendental wave of love
and successfully skip the challenge
of poetic truthfulness.
The Wheel of Life
Your curly hair
turns the wheel of life
and, with sunrays,
cuts down the sunflower meadow
while I collect forbidden fruit
from the swirling brook
and while the moonlight anchors us
in the oasis of love.

30
Elżbieta Ewa
Juda
Biogram
Nazywam się Elżbieta Ewa
Juda, dla rodziny, przyjaciół i
znajomych po prostu Ewa. I
właśnie drugiego imienia
używam podpisując swoje
utwory. Mam średnie wykształcenie chemiczne, jestem z zawodu
analitykiem. Pochodzę ze Stróży koło Kraśnika na Lubelszczyźnie.
Urodziłam się w Lublinie 27 września 1964 roku.
Obecnie mieszkam w Gorzyczanach, skąd rodem wywodzi się mój
mąż. Jest to malownicza wieś w gminie Samborzec, w powiecie
sandomierskim, charakteryzująca się głównie bardzo ambitnymi i
kreatywnymi mieszkańcami. Wiele się tu dzieje dzięki inicjatywom
lokalnym.
Byłam wychowana w rodzinie nauczycielskiej, więc odkąd sięgnę
pamięcią wiedza była zawsze tematem priorytetowym. Moja mama –
nauczycielka matematyki zmarła młodo i moim wychowaniem zajęła się
babcia- mama mojego taty. To właśnie ona, obdarzona bardzo dobra
pamięcią zaszczepiła we mnie miłość do literatury i historii.
Pierwszy swój wiersz napisałam w wieku piętnastu lat. Potem
jeszcze około pięćdziesięciu, które spaliłam po surowej ocenie
nauczycielki uczącej mnie języka polskiego. Na długie lata schowałam
pióro do szuflady. Z Rzeszowa, gdzie chodziłam do średniej szkoły, a
potem pracowałam w laboratorium przeniosłam się na Ziemię
Sandomierską. Wyszłam za mąż, urodziłam dwie córki i wraz z mężem
Stanisławem zajęłam się prowadzeniem gospodarstwa rolnego. Proza
życia zajęła miejsce poezji do czasu przystąpienia Polski do Unii
Europejskiej. Wtedy to polskie wsie, w tym i nasza zaczęły tętnić życiem.

peace and love
31
Na wiejską biesiadę zaproponowano mi napisanie przyśpiewki, którą
miała zaśpiewać nowopowstała grupa wokalna. Postanowiłam
spróbować, tym bardziej, że do tej grupy wokalnej należałam. Potem
były kolejne przyśpiewki a za nimi wiersze i okolicznościowe życzenia.
Jak na razie uzbierało się tego cztery tomiki, które wydawałam w
niewielkiej ilości egzemplarzy, na prywatne zlecenie. Były to dwie części
trylogii wierszy, zatytułowanej Blaski Promieni- Promień Poezji i
Promień Miłości oraz dwie części życzeń „Życzenia dla Rodziny,
Przyjaciół, Znajomych-wszystkich ku temu zasłużonych”, zawierających
po sto życzeń w każdej części. Obecnie pracuję nad kolejnymi pozycjami
i chciałabym, aby dotarły one do jak najszerszego grona czytelników
kochających poezję.
Ja jestem z natury ciekawą świata optymistką i tym właśnie chcę
zarazić swoich czytelników. Oprócz literatury interesuję się historią,
chemią, malarstwem, muzyką i filozofią. Jestem członkinią Zespołu
Ludowego „Gorzyczany” i Chóru Parafii Chobrzany. Obecnie jestem
babcią trojga wnuczków- Patryczka, Błażejka i Natalki, których bardzo
kocham. Jak każdy człowiek mam lepsze i gorsze dni, ale nigdy nie tracę
nadziei i wiary zarówno w spełnienie swoich marzeń, jak i wiary w ludzi.
Największą radość sprawia mi ujrzenie uśmiechu na ustach moich
czytelników, uśmiechu, który płynie z głębi serca i duszy.
Po prostu miłość
Gdy w naszym sercu miłość płonie,
miłość do ludzi, sztuki, Boga,
to wyciągamy swoje dłonie
tam, gdzie geniuszy wiedzie droga.
Gdy miłość życie opromienia
i serca nasze w głąb przepełnia,

32
realizują się marzenia,
widzimy, gdzie jest szczęścia pełnia.
Miłość potrzebna od kołyski,
już małe dziecko to rozumie,
jak bardzo matki oddech bliski,
jak czule ona kochać umie.
Idąc przez życie, gdy nam braknie
trochę miłości w ludzi tłumie,
tak bardzo każdy z nas jej łaknie
i braku wokół nie rozumie.
Miłość się nigdy nie starzeje,
ani w rutynę nie popada,
choć czasem ma burzliwe dzieje,
to zawsze ona światem włada.
Czymże świat byłby bez miłości-
miejscem na wskroś zlodowaciałym,
gdzie smutni ludzie w swej nicości
tęsknią swym sercem skamieniałym.
Tęsknią za ciepłem, za uśmiechem,
za życia największą wartością,
za ciepłym, serdecznym oddechem,
tęsknią po prostu za miłością.

peace and love
33
Więc miłość pielęgnujmy stale
i jej oblicza różnorodne,
miejsce na świata piedestale
i w naszym sercu miejsce godne.
Bo miłość świata jest spełnieniem,
do szczęścia drogą nam otwartą
i każdy przyzna jednym tchnieniem,
że dla niej nawet umrzeć warto.
Serce w tłumie
Idąc przez tłumy ludzkich serc
przyzywam je do siebie,
lecz czasem tylko serca ćwierć
odezwie się w potrzebie.
Niekiedy w sercu zadra tkwi,
czasami - sopel lodu,
inne w letargu serce śpi-
zawiodło się za młodu.
Rozpalić w sercach ogień chcę,
ogień co nie umiera,
przy którym można ogrzać się,
kiedy samotność doskwiera.

34
Chcę w sercach dostrzec wszystko to,
czego mi w życiu trzeba,
czasem zapłacze serce łzą,
co drogą jest do nieba.
Drzwi serca ciężki mają klucz,
nie każdy je otworzy,
próżno nie kołacz ani tłucz,
gdy miłość nie przysporzy.
A jakieś serce czeka gdzieś
samotne w tym serc tłumie
i się wsłuchuje w złudną wieść,
czy ktoś je dziś zrozumie.
A może jutro lub za rok,
serce jeszcze poczeka,
nadziei zawsze słychać krok-
nawet z bardzo daleka.
Lecz kiedyś sercu znudzi się
zbyt długie to czekanie,
samotnie w grób położy się
i w nim już pozostanie.
I wtedy serce stanie się
gwiazdą błyszczącą nad światem,
bo tak w niebiosach dzieje się,
że serce sercu jest bratem.

peace and love
35
Słoneczne przesłanie
Widziałam słońce jasne nad światem,
Które krążyło po nieboskłonie
Patrząc jak człowiek stając się bratem
Niesie drugiemu otwarte dłonie.
I niesie serce na oścież otwarte,
Ogrzane ciepłem słonecznych promieni
I słowa w sercu serdeczne zawarte,
Co mogą życie na lepsze odmienić.
Słowa będące dziś na wagę złota
Tak rzadko bardzo wypowiadane,
Gdy mądrość płacze, śmieje się głupota,
Słowa serdeczne, często zapomniane.
Słowa, co mają moc niepojętą,
Kierują ludzkość na lepszą drogę,
Co to potrafią pięść zaciśniętą
W locie otworzyć zmieniając w przestrogę.
Patrzę na słońce i przykład zeń biorę,
Chcę ogrzać słowem jak ono promieniem
I nawet w chłodną zimową porę
Ze słońca dusza czerpie natchnienie.

36
Ono nie dzieli, nie segreguje,
W każdy zakątek świata dociera,
Blaskiem entuzjazm w sercach wywołuje,
Bez tego blasku życie zamiera.
A więc się staram słońce w sercu nosić,
Gdy smutno, ciemno wyjąć go po trochu,
Wiązką promieni, gdy trzeba poprosić,
Oświecić drogę, gdy będzie po zmroku.
Słońce – najlepszy przyjaciel ludzkości
I wzór najlepszy do naśladowania,
Niesie przesłanie w swojej wspaniałości,
Ile z nas zrozumie treść jego przesłania?!
Tak o sobie z przymrużeniem
oka
Była sobie poetka w wielkim ludzi tłumie,
Pisała wiersze myśląc, że może ktoś je zrozumie,
Że może ktoś przeczyta głosem serca lub duszy,
Czytając wiersz czasami nawet się przy tym wzruszy.
Że może wiersz przeczyta calutki, aż do końca
I w szarej chwili życia zobaczy w nim trochę słońca.
A ona tak tym słońcem bardzo się chciała podzielić
I poprzez swą poezję świat cały rozweselić.

peace and love
37
A ludzie chętnie czytali nawet po kilka razy,
Albo się uśmiechali lub łzy mieli na twarzy,
O swoich różnych wrażeniach poetkę informowali
I do dalszego pisania zawsze motywowali.
A ona tak pisała wiersze dla ludzkiej radości,
By dobry ślad zostawić kiedyś dla potomności,
Brzydziły ją paszkwile, impertynencje wszelkie
I serdecznością chciała zrobić wrażenie wielkie.
A że wrażliwą duszę poetka w sobie miała,
To też najwięcej wierszy o miłości pisała.
Tę miłość chciała ludziom najbardziej podarować,
Jako niezwykłe uczucie w poezji wyeksponować.
Tak powstał właśnie tomik miłością podyktowany
I jako „Promień Miłości” Państwu dedykowany.
Wartości życia w polskości
Kto mi dał skrzydła, bieg życia wyznaczył,
Zawiłość świata wiarą tłumaczył?
Co mi w tym życiu głównie przyświecało
I jako wartość nadrzędna istniało?
Co do działania mnie motywowało
I inspiracją twórczości się stało?
„Bóg, honor, Ojczyzna”- od dziecka słyszałam
I tak te słowa sercem ukochałam,

38
Że mi w głąb duszy na zawsze zapadły
I tkwią po dziś dzień, choć w świecie tak zbladły.
Dogmat na równi z aksjomatem widzę,
Zakłamania, oszustwa się wstydzę
A mą Ojczyznę tak piękną, wspaniałą
W swojej poezji obejmuję chwałą.
W gminie kwitnących jabłoni tworzę
I na tej ziemi serce swoje złożę.
Wszystko co myślę, czuję i rozumiem
Dla dobra innych przedstawiam, jak umiem,
A dom rodzinny, wierni przyjaciele
Dają do pisania motywacji wiele.
A gdy mi ciężko- to czasem zapłaczę,
Lecz winy innych bez trudu wybaczę
I znów się śmieję, marzę i świat kocham,
Dziwiąc się potem, że na próżno szlocham
I dumę czuję z otoczenia swego,
Bo nie ma kraju nad nasz piękniejszego,
A o tym szybko się człek przekonuje,
Gdy na obczyźnie nostalgię poczuje.
A więc dziękuję Ojczyzno, honorze
I Tobie, co dajesz skrzydła twórcze Boże,
Że mogę pisać za Waszą przyczyną
I cieszyć się w Polsce każdą godziną.

peace and love
39
Dijana Uherek Stevanović
Srbija
Biografija
Dijana Uherek Stevanović
rođena je 14.5.1968. godine u
Garešnici R Hrvatska.
1986. godine dolazi u
Suboticu, završava Pedagošku
akademiju u Kikindi, a posle
Pedagoški fakultet u Somboru i
postaje master profesor.
Pored rada u OŠ“Miroslav
Antić“ bavi se pisanjem i slikarstvom.
Objavila je samostalne zbirke poezije:
* 2013. "VANVREMENA", "BESKRAJ" i "NOTOVANA",
*2014. "BEZIMENA", "ONA"
Kao pobednici takmičenja „Diogen“ u Sarajevu 2014. objavljena je
elektronska knjiga poezije "RATNICA SVETLOSTI“.
* 2015. "VANVREMENA ARTEMIDA", "NEVIDLJIVA"
"NEBO U ZUBIMA"
* 2016. "NESAVRŠENA" izdavači "Galaksinis", UBU i HKD ova
knjiga je proglašena najboljom knjigom poezije u 2016. i nagrađena
nagradom „Književno pero“ na festivalu „Prijatelji knjige“ Rijeka;
"KOMPOZICIJE LEVE PRETKOMORE" zbirka poezije sa Nebojšom
Đorđevićem izdavač KK „Branko Miljković“Knjaževac.
* 2017. „VEDRINA“
Ima objavljene elektronske zbirke poezije: "NEDOSTAJEŠ MI TI",
"ARTEMIDA" "DRUGO JA".

40
Uvrštena je u nekoliko zajedničkih međunarodnih zbornika:
„Zauvek đaci“, „Valentinovo“, „Očaravanje“, „Desanki u čast“ „ Izvan
dometa“ i drugih 100.
Pesma "Slavonija" pohvaljena je i uvrštena u antologiju najlepše
zavičajne poezije i proze. […]
Vivaldi
Još jedna misao
šalje svemiru pozdrav,
taksirana u međuprostoru
linijskog sistema,
ograničena
s jedne strane
violinskim ključem i taktom
Ne
nema određene
povisilice i snizilice,
jer sve je to
NIRVANA,
brisani prostor,
postajanje današnjeg dana.
A sutra?
Što je to sutra?

peace and love
41
Vivaldi
sazdan od četiri godišnja doba
ukomponiran u jednom svitanju...
Jesenja sonata
Ako me ikad
ova jesenja sonata
zvukom vjetra
dotuče,
ja ću i dalje
bojiti dane životom
što stihovni sjetom
na putove mladosti liče..
Lišće u kosi
svirat će harmoniju,
pjevat ću u flašu...
odu životu..
ali...
jeka će svako
ludilo beznađa
da nasuče...
da ritmovi želje
za životom
zazvuče...

42
Oblak samoće
Vrijeme je
da otvorim prozor,
da oblakom samoće
razbijem daljine,
glasom uhvatim
ljudske razgovoruše,
tabanima utabam
putove znatiželje,
potražim istinu
u njegovom liku
i vratim se jača
– svjesna sebe
u zemaljskom postojanju...
Iluzija sanjara
Razlivena kao nebo
upleteno u dugu
sanjam
neko novo sutra

peace and love
43
i iluzijom
vječitog budnog sanjara
mislima gradim
porušene mostove.
Ne stidim se
što sam Balkanka,
jer ponosna
vremena se ne bojim.
Gazim sve pred sobom
koracima mrava
klepetom leptirovih krila
pjesme komponiram
i pjevam,
jer jedino pjevajući
osjećam da živuća postojim.
Postojanje
Psihosomatsko,
terapeutski...
razgrćem dimnu zavjesu
– providnosti
– uključujem se u stvarnost
konektovana na izvor
Tesline energije.

44
Ne plaši me visoki napon,
a ni niski datum
životne prolaznosti.
Smjelo,
kao svaki dan
izmigoljen na zapadu
otimam se
i radujem se
rađanju Sunca
začetog na istoku.

peace and love
45
Ljubinka
Dimitrijević
Mosna
Srbija
Pesma sirene
U prelepoj noći zlatnog Meseca,
kad su za tebe pesmu pevali,
htela sam da suze ugasim.
U omču sam ih stavila da mi uzdah ne ubiju,
jer pesma kaže...
"Tamo gde si ti
suze ne postoje",
– -milo moje.
Al' ne vredi!
Eksplodirala je tišina,
suza je pukla
unutar zidina mojih.
Na raskošnom stolu služili su gorku slast
onima koji trpe.
Hladnoća je rezala,

46
a vetar je odeću čupao sa golih kostju kao ljubavnica uporna.
U praznoj čaši,
žedj je žedna bila,
u cigareti dim
na vatru ličila,
puna čaša vina
pijana je bila.
Posle su kišu posejali da se polja smeju, a planine uzdišu.
I svi su svoju luku pronašli, a ja...
u kovčegu tvoga srca, sama zaspala kao zaboravljeni san.
Samo pesma
Ovo je onaj dan
kad poraz grize
pesmom,
što predugo zri.
U prebelim čarima zime,
okliznuh se i padoh.
Sapletena u noći,
sa rukom u ruci
u džepu tvog
starog kaputa,
izgubismo se u nedostajanju
u nekoj zvezdanoj prašini.
Neki to zovu Sudbina...

peace and love
47
Hladne ruke
u toplini dlanova se traže,
ispucale usne...
Ma može i LABELLO.
Telo,
toplo sklonište.
Prsa mi pališ...
Tišina veze stihove neme,
ne krade se ni šapat ni glas.
Mesec ☾ je umro,
u oku nam svitanje drema,
ti, šapatom tihim odlaziš.
Divljeg ti i nežnog poljupca
na mojim usnama,
na grudima,
na nožnim prstima,
ne ostavljaj mi tragove žeravice,
jer ti si samo
prolaznik čežnje u mislima.
Pozdravili smo se
bez ruku i slova.
Ja zvezde dodirnula.
Ili mi se čini.

48
Sorin
Bălăşcău
(scriitor, promotor
cultural, director de
programa de radio,
fotograf)
Născut în 15 octombrie
1974 în Bistriţa, urmează clasele
primare la Şcoala Generală Nr. 4
din aceeaşi localitate după care
continuă cu Liceul Industrial Nr.1 până la revoluţia din decembrie 1989,
când întrerupe şcoala şi i-a calea străinătăţii.
Întors, după ce a văzut realitatea democraţiei, se înscrie la
cursurile serale ale Liceului Teoretic „Liviu Rebreanu “ din Bistriţa unde
începe sa creioneze primele realizări poetice.
Urmează Facultatea de Zootehnie din cadrul „Universităţii de
Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj(1995-2000) şi îşi
continuă studiile cu un master în acelaşi domeniu (2000-2002).
Din anul 2004 se stabileşte în Spania unde locuieşte actualmente
cu soţia sa Felicia Bălăşcău şi cei doi copii Sorina-Bianca Bălăşcău şi Raul
Bălăşcău, în Quintanar de la Orden (Toledo)
Este membru fundator şi preşedintele Asociaţiei Culturale
hispano-române „Gente” (Oamenii) din Quintanar de la Orden (Spania),
membru fundator al Asociaţiei Culturale „Ars Convivendi” (Arta
Convieţuirii) din Spania, membru fundator al Asociației de scriitori „El
Común de la Mancha”din Quintanar de la Orden, membru fundator şi
vicepreşedinte al „Uniunii Scriitorilor şi Artiştilor Români Lucian Blaga”
din Spania, membru al Asociației de fotografie „Kintafoto” din Quintanar
de la Orden şi membru al Societății Scriitorilor Bistrițeni.

peace and love
49
Cărți publicate:
– Viziuni covârşitoare – ca simplu epilog (2003), volum de poezii
în română, Editura Clubul Saeculum din Beclean (România);
– Templul incertitudinilor (2011), maxime şi cugetări în română,
Editura Sfântul Ierarh din Brăila (România);
– Templul incertitudinilor (2013), ediție în spaniolă, Editura El
fantasma de los Suenos din Valencia (Spania);
– Punți evolutive (2015), volum de poezii în română, Editura
Sfântul Ierarh din Brăila (România);
– Trepte de cuvinte (2017), antologie personală de poezii în
română în format electronic, Editura Sfântul Ierarh din Brăila
(România);
– Alcanzando la eternidad - Atingând eternitatea (2019), libro
bilingüe spaniolă-română de poezie, articole, maxime şicugetări, Editura
Circulo Rojo (Spania)
Publica cărți în limba romană şi spaniolă, apare în diverse
antologii, colaborează cu diverse ziare
Antologii naționale şi internaționale:
– „Limba noastră cea română” Starpress 2014, Editura Olimpias
– „Să ningă peste inimi bucurii”, 2014 – Editura Napoca Nova
– „Eternitatea unei emoții”, 2015 – Editura InfoRapArt
– „Simfonie-n verde crud”, 2015 – Editura Napoca Nova
– „ACtori printre Astre”, 2016 – Editura Armonii Culturale
– „En un lugar de La Mancha”, 2016 – Asociația Culturală EL
Comun de la Mancha

50
Un nou inceput
Domol,
Străpungând rafalele de vânt
Paşii răsunau, sacadat pe un pavaj ud
De o ploaie... ce s-a oprit.
Deocamdată.
Iar cerul de un cenuşiu-negrui
Stigmatiza un soare să apară.
E toamnă
Iar nările-mi sunt invadate
De aerul prea rece, apăsător
Al brazilor
Ce străjuiesc în vârful munților
Un pod, ce a fost numit sf. Petru
Legând o lume de-un destin.
Felinarul
Un pustnic al nopții, se pare
Pe străzile înguste, medievale
Mă-ndrumă
Spre un văzduh cu case agățate
De stânci, cu văi frumoase
Ce par din basme luate.

peace and love
51
Zăvor
Pe timp în Cuenca, vreau să pun
Să simt că sunt acasă, uimitor
Mă regăsesc
După un periplu lung şi anevoios
În locuri, de-o magie aparte
De parcă totul a fost un joc.
Oare!
Să fie un început sau doar o vagă delirare,
Privesc în urmă
Ireversibil...
În minte dăinuie o autoîntrebare:
Pot exista în univers două ținuturi asemănătoare?
Poemă
Foaie după foaie am răscolit de zor, în a mea cameră
Culorile din mii de însemnări mă amețeau în ale mele căutări
Simțeam o strângere în piept, zicându-mi "Unde eşti!"
Mirifică poemă, ce apărea-i ca o sirenă din poveşti.
Zburdau ideile când te-am creat, în acea seară
Şi fulguiau neîncetat a mea gândire nebuloasă
Trecând prin mâna mea încet, eu te-am creat
Eşti în esență o fantasmă, ce vrea să prindă viață.

52
Eşti fantezia unui joc, de-o puritate aleasă
Ca testament al unui visător în timpuri de o ceață deasă
Şi să vibrezi poemă dragă, la fel ca pasărea măiastră
În sufletele celor ce în orizonturi pe tine o să te găsească.
Dor de mamă
Cuvinte, gânduri ce se pierd în zare
Pe prispa casei tu m-aştepți
Iar aşteptarea-i chin dar şi-o povară
Căci nu putem să ne vedem.
Zadarnic, eu suspin spre seară
Şi vreau să-ți spun: Îti mulțumesc!!!
Iar lacrimile-mi stau sa cadă
Când mă gândesc tu unde eşti.
Dar uneori, o poză mă alintă
Cu chipul tău plăcut şi zâmbitor
Şi-aş da toate averile din lume
Să stau pe prispă lângă al meu dor.
Să-ți spun că te iubesc, iubită mamă
Iar tu în brațe să mă i-ei
Să simt că sunt copilul de-odinioară
Şi să nu îmbătrâneşti de fel.

peace and love
53
Uvertura cuvintelor
SI-ngurătetea ce DO-mină societatea actuală
Şi ce RE-flectă starea umană
Printr-o elaborare LA-borioasă
Vrea să FA-vorizeze pierderea de sine
Dar ca SOL-uție pentru limita extremă
MI-zez pe o reînzestrare pură.
Punţi evolutive
Suntem tenteți să credem
ca o iluzie a nemuririi.
C-avem un scop
genetic încrustată, în subconştient,
de-a anula un timp
ce curge asemeni unei lave, temător.
Iar spațiul
între real şi fals,
cer şi pământ, normal-paranormal
să nu mai fie atât de apăsător.
Lăsându-ne, adesea,
să păşim,
încrezători,
pe punți evolutive.

54
Constatare
Văd,
cum omul evoluează spre abis
şi societatea în direcție opusă.
Şi vreau,
să cred că totul e un vis,
ce dinadins nu are un sfârşit.
Aspir,
la figurat, la timpuri mult apuse,
în care floarea era un suspin.
Ce astăzi,
în perioada asta decăzută,
nu are farmec, ci doar venin.
Tăvălug de sentimente umane
Înmărmurite piedestale
Create
De broderii împanselate
Despart
În sensuri ancestrale
Noțiuni
Persuav captate.

peace and love
55
Înaripate penitențe
Decise
La birouri cu cuscute
Contemplă
La natura obedientă
Zidind
Cu tăvălugul sentimente.
De fapt...
De fapt... e ciudat,
că noaptea ne este mai aproape ca şi ziua
o zi,
cu zumzetul efervescent al vieții
ce ne menține prizonieri, ai societății.
De fapt... mi-e frică,
să cred că dialogul ne poate exila
un exil,
clădit de o tehnologie inerentă
ce parcă ne arată o umanitate latentă.
De fapt... mă văd,
înaripat de vocile îndurerate şi frustrate
frustrare,
dobândită într-o secvență de eternitate
ce sigur se va stinge în obscuritate.

56
Lumi peste lumi
Lumi peste lumi
Ce se adună-ntruna
În sfera contemplației
Prin prisma realității
Stratifică concepția
În studiu de istorie
Ce se transpune-n oameni
Şi-n locuri nemurire.
Sunt lumi prea abisale
De-a timpului zidire
Ce dăinuie prin fapte
Şi slove strălucite
Privite împreună
Prin sunetul chemării
Se regăsesc întruna
Ca filele în carte.
Oameni ca şi cuvinte
În pagini de destine
Chemate-n preamărire
Ca pietre de fundație
A ceea ce trecuse
Prin jocul de-ncercare
Relevă un capitol
A cărții lumii stare.

peace and love
57
Zicală (prima)
Zică lumea,
Ce a vrea.
Munții mei,
Puterea mea.
Râurile curgătoare,
Temelii nemişcătoare.
Plopi măreți,
Ca vieți de geți.
Văi adânci,
Ca daci deştepți.
Dealuri multe,
Ca s-afunde.
Noi cotropitori,
Lacomi de comori.
Trecători înguste,
Stropite cu sânge.
Unde se luptară,
Doară pentru țară.
În păduri avem,
Istoria din vremi.
Aşa cum o ştie,
Românul de bine.
Pajiştile verzi,
Tablouri de viteji.
Lacurile mici,
Domni drepți, îndârjiți.

58
Ce rămân mereu,
În natura vie.
Stând drept chezăşie,
Noilor idile
Fiica lui
Strig către cer, strig către lume,
a decăzut un om, a decăzut o lume.
Eu strig în lumea mare s-audă inocenții,
căci cine s-a stricat e fiica lui cutare.
Când liniştea e spartă de faptul împlinirii,
schimbând destinul vieții şi a lumii ce-o zidise,
născând din lacrimi râuri şi valuri de suspine,
eu scriu cu luare aminte de fiica lui cutare.
Stofă fără continuare
“Începând cu versul ăsta
am să scriu doar pentru orbi.
fiind o cale de-a ajunge
printre marii scriitori.”

peace and love
59
Anna M.
Sprzęczka
CV
Anna M. Sprzęczka –
Urodziła się w 1980 r. w
Tarnobrzegu (Polska, obecnie
województwo podkarpackie).
Ukończyła Nauczycielskie
Kolegium Języków Obcych w
Sandomierzu, pracę licencjacką zaś (na temat nauczania języka
angielskiego dzieci poprzez bajki) obroniła na Uniwersytecie Marii
Curie-Skłodowskiej w Lublinie.
Nauczycielka języka angielskiego i tłumaczka; kocha swoją pracę.
Uwielbia fotografować, zwłaszcza przyrodę. Trochę feministka, trochę
tradycjonalistka, domatorka, aczkolwiek lubiąca podróże.
Kiedyś księgowa, obecnie w wolnych chwilach tłumaczy legendy
bieszczadzkie i... poezję.
Słuchaczka studiów podyplomowych z zakresu tłumaczeń
specjalistycznych pisemnych na Uniwersytecie Jagiellońskim.
Patriotka lokalna – kocha swoją małą ojczyznę, Wrzawy,
usytuowane malowniczo w widłach Wisły i Sanu.
Słowo o miłości
Tak w ogóle, kocham świat cały!
Dużych i małych,
Bogatych,

60
Jeśli dobrzy,
I biednych.
Zdrowych
I w chorobie,
Samodzielnych
I w potrzebie.
Płeć nie ma tu znaczenia,
Tylko chęć podkreślenia,
Że człowiek każdy
Niezwykle jest ważny...
Czy mądry,
Czy błądzi,
Bóg niech rozsądzi.
Nie mnie oceniać...
Co zrobić mogę dziś,
To od siebie zacząć,
By świat na lepsze zmieniać!
NIE DAJESZ JUŻ RADY...?
Bądź jaka jesteś / jaki jesteś, miej wszystko „w tyle”, rób
swoje! Ciesz się chwilą, a cierpienia, cóż... znoś z pokorą
czego nie da się zmienić (ja tak próbuję), i zmieniaj, co
możesz. Do wszystkiego trzeba też dystansu, wiem z
doświadczenia. Po paru dniach sprawy potrafią wyglądać
zupełnie inaczej, lepiej, po paru dniach wszystko potrafi
znów się układać najpiękniej.

peace and love
61
Przyjacielu, Bracie, Siostro...
Dobry wieczór / Dobre ranko!
Witam,
I o zdrowie dzisiaj
Pytam.
Wyobrażać sobie wolę,
Że zarażasz, lecz spokojem,
Że by było całkiem miło,
Gdyby spotkać się zdarzyło.
Świat wiruje,
Świat szaleje,
Mało kto się teraz śmieje.
Troska, smutek, strach
Na staruszek świat nasz padł.
Blady strach.
Czy w tej trudnej sytuacji
Będę mieć choć trochę racji,
Gdy uśmiechnę się wesoło,
Gdy pochylę swoje czoło,
Aby świeczkę na torciku
Zdmuchnąć?
Potem szybko w kajeciku
Zanotować:
Bądźże zdrowa,
Ziemio,
Niech oddali się choroba.
W te czterdzieste urodziny

62
Same chcę radosne miny
Widzieć blisko,
A tych co daleko twarze
Zarażone lecz... spokojem
Wyobrażać...
Wrzawy, 25 marca 2020
Polska
Dear Friend, Brother, Sister...
Good evening / Good morning!
I am saying “Hello”,
Asking you
about health today.
I prefer imagining
You infecting but with peace,
And how nice it would be
If the meeting happened.
The world is spinning,
The world is going crazy,
Hardly anyone is laughing now.
Concern, sadness, fear.
Pale fear
On the old guy – world – did fall.
In this hard situation,
Will I be somehow right,
When I smile cheerfully,
When I bow my forehead,

peace and love
63
To make a candle on the little cake
Blow out?
Jotting quickly
In my tiny notebook:
Be healthy,
Earth,
May the disease leave you.
On this fortieth birthday,
Nearby, I want to see
Happy faces only,
Imagining
The faces far away –
Infected but... with serenity…
Mamo moja kochana!
Miłość do książek
i słowa pisanego –
również dzięki Tobie!
Spojrzenie na rzeczywistość –
czasem z przymrużeniem oka,
czasem z melancholią –
jak u Ciebie.
Wierszem mówienie –
niezaprzeczenie
Twoja też „sprawka”

64
I miłość do otwartych przestrzeni,
błękitu,
zieleni,
jagód w lesie dojrzałych…
Kochałaś świat cały!
My dear darling Mum!
The love of books
and the written word –
also thanks to you!
The view of reality –
sometimes with a knowing wink,
sometimes with melancholy –
like you.
Speaking and rhyming –
there’s no denying –
your “doing” too.
And a love of open spaces,
the azure,
the green places,
berries in the woods, fully ripe...
The world entire – so insanely

peace and love
65
you loved!
Your Ania
Wrzawy, 10 May 2020
Poland
Wdzięczność
Słucham, jak ptaki wariują.
Śpiewają głośno jak szalone.
A ja stoję na balkonie.
We włosach wiatr,
Mieni się staw,
W oddali pagórki i łąki i pola.
Ludzie pracują na roli.
I jedzie ktoś na rowerze,
A ja w swe szczęście nie wierzę!
Tak ciepło, bo ciepłe Słońca promienie
Grzeją moje ramiona,
A ja nieustannie zdumiona...
Tym świata pięknem,
Tymi wspaniałościami,
Jakby Bóg sam
Uśmiechał się nad nami!

66
Gratitude
I’m listening to the birds crazy,
They are singing like mad.
And I'm standing on the balcony.
The wind in my hair,
The pond is shimmering,
In the distance hills and meadows and fields.
People are working on the land.
Someone's riding a bike,
And I don't believe in my luck!
So warm, because the warm Sun's rays
Are touching my shoulders gently.
And I'm constantly amazed...
... With beauty of this world
With these great things
As if God himself
were smiling over us!

peace and love
67
Miłość i szczęście
[Listy do P.]
Pamiętasz? Maj.
Początek. Nadzieja.
Radość i szczęścia pełnia…
Gdyś młody był,
zmartwień niewiele
na Ciebie spadało,
zmartwień nie było wcale,
albo bardzo mało.
I pewnie wiele byś dał,
by do tych czasów studenckich,
do czasów młodości pierwszej,
powrócić –
choćby na krótką chwilę.
Ale… pomyśl!
Teraz do szczęścia
(wbrew pozorom wszelkim)
powód niejeden masz –
obydwoje mamy!
Wbrew strachowi
o oczach, co jak…
denka od tych butelek piwa,
które sączymy, by go zagłuszyć…
Zobacz, Kochany,
pomyśl – dwa razy:

68
Synek cudowny,
dom ciepły, wygodny,
nasze ciała dwa, gorące…
Nie gaś miłości,
bo ja żar wciąż widzę.
Uśmiechaj się do życia.
A zobaczysz – lepiej,
i to o wiele, będzie!
Zostaw smutki
na żałoby czas.
A teraz, pókiś młody,
pomyśl o wdzięczności,
radości w sercu szukaj,
magię do naszego gniazda
wnieś.
Póki jeszcze nie puste,
i póki jeszcze nie zgasła,
naszej miłości
Najpiękniejsza gwiazda!

peace and love
69
Renata
Sendrowicz
„Parę słów o sobie”
Nazywam się Renata
Sendrowicz i jestem z Polski.
Moja poezja płynie prosto z serca,
gdy piszę nie zastanawiam się
nad stylistyką, rytmem, rymem
itp. Jestem bardzo płodną
artystką, obdarzona wieloma talentami, którymi chcę się podzielić by
wzruszać, dawać radość, pocieszenie, ukojenie itp.
Należę do osób, które nigdy się nie nudzą, mam jeszcze tę zaletę,
że potrafię zrobić coś z niczego, rzeczy dla innych do wyrzucenia
nabierają u mnie drugiego życia i powstają niepowtarzalne dekorację,
rysunki, serwety itp. które później dostają jeszcze trzecie życie, bowiem
często są tematem moich wierszy lub opowiadań.
Publikowałam do tej pory w internecie w różnych miejscach, mam
nadzieję, że już wkrótce będą to tomiki wierszy w wersji papierowej.
Poza poezją moja głowa zajęta jest rysunkiem, fotografią, rękodziełem
artystycznym, haftem, koronką, projektuję oraz sama szyje ubrania,
wszystkie te dziedziny przeplatają się i są nierozerwalnie złączone z
moimi wierszami. W mojej twórczości bardzo często nawiązuje lub
inspiruję się sztuką ludową.
Ciągle pojawiają się nowe pasje, za którymi podążam i daje upust
swojej kreatywności. Często ręka nie nadąża za tym co wymyśla głowa..
Jestem artystą uniwersalnym, niezaszufladkowanym, tworzę dla dzieci i
dorosłych, a nawet rymowane przepisy kulinarne potraw własnego
autorstwa, bo do tego jeszcze gotuję, każdy wiersz lub przepis
nieodzownie jak to u mnie związany jest z fotografią, bądź rysunkiem.
Pozdrawiam Wszystkich którym podoba się to co tworzę.

70
„Matko moja”
Gdy kiedyś braknie Cię
i tak będziesz blisko mnie.
Bo my ciało z ciała,
moja Matuchno ukochana.
Składam swe podziękowania,
za trud włożony w me wychowanie
i teraz gdy mam dziatki swe,
dopiero w pełni rozumiem Cię.
Kocham Cię Mamo,
miłością wielką i nieprzebraną.
„Miłość matki”
Czy nie braknie Ci synu chleba?
Czy nie będziesz żył w nędzy?
Czy będziesz miał na tyle pieniędzy?
By spokojnie żyć i się nie kłopotać.
By troski w kąt rzucić.
By w życiu nie mieć za dużo błota.
Pamiętaj zawsze mieć uśmiech do końca żywota!
Pamiętaj innym nie dokuczać wcale!
Pamiętaj sercem i rozumem wyznaczać miarę!

peace and love
71
Niech omijają Cię troski i żale.
Niech żyje ci się doskonale.
Niech talenty Twe rozwijają się ponad miarę.
„Mój kochany”
Mężu kochany nie lubię gdy złościsz się.
Lecz gdy czoło łagodnieje,
gniew w dal odchodzi,
stajesz się taki jak byliśmy młodzi.
Uśmiechem mnie ujmujesz,
słowem miłym czarujesz
i jak zażartujesz aż milej robi się,
dobrze z Tobą wtedy spędzać dzień.
Tęskno mi do tych chwil,
gdy patrząc mi głęboko w oczy,
szeptałeś czułe słowa,
tuląc delikatnie moją głowę.
Wiem, Kochany ciężko pracujesz,
życia na głupoty nie marnujesz,
dlatego przy Tobie jestem,
wspieram Cię każdym gestem.
Mam nadzieję małą,
że to życie które nam zostało,
pomimo wszystko po kres naszych dni

72
szczęśliwi będziemy ja i Ty.
Przyrzekałam kiedyś na dobre i na złe,
po prostu jestem z Tobą bo kocham Cię.
„Pejzaże”
Kocham polskie krajobrazy,
ciągle widzę te obrazy.
Takie mam marzenie,
by przenieść to widzenie,
farbą na płótno je nanieść,
bym ciągle mogła je mieć.
Kiedy tylko spojrzę na te pejzaże,
poczuję zapach minionego lata,
uchwycone w ramy piękno tego świata.
„Pejzaże”
Kocham polskie krajobrazy,
ciągle widzę te obrazy.
Takie mam marzenie,
by przenieść to widzenie,
farbą na płótno je nanieść,
bym ciągle mogła je mieć.
Kiedy tylko spojrzę na te pejzaże,
poczuję zapach minionego lata,
uchwycone w ramy piękno tego świata.

peace and love
73
Joanna
Svensson
The dream of
my dreams
My dream has been fulfilled
My happiness bares your name
You are the love of my life
My soul mate – my life companion
You have given me hope and trust
You have opened your arms of security
You have finally calmed
The symphony of my longing
It has turned into a nocturne of joy
I remember the lovely night at the beach
With the moon’s so magical beams
The night was filled with fragrances
I heard the sand at the seashore
Silently whisper your name
And I felt it oh, so strongly
That you are mine forever
That I love you
That my dream of dreams
Has finally been fulfilled!

74
Ovidiu Dinică
Biografie
Studii universitare Craiova
1987 Ştiințe Economice
Colaborări în presa
studențească perioada 1983-
1987
1990 colaborări la Ziarul 7
zile din Rm. Vâlcea
perioada 1991-1992 Radio
Craiova.
1996-1998 Vâlcea 1 Colaborare
Prima poezie publicata la 15 ani de Mihai Stoian în volumul Andra.
Poezii din Izolare
Ca un strigăt, viaţa
Le privesc chipul palid
şubrezit de umiditate,
gândurile îi încarcă cu amarul respirației bolnave
sunt jilavi cu pântecul roş de îndoială,
între zgomotul roților de maşini
şi apăsătoarele cărămizi din caldarâm
lumina umple geamurile cu speranță
alungă lungi umbre strecurate cu privirile la pândă,

peace and love
75
stive de emoții stau într-un difuz şir,
clădiri ce par arse, mobilate sumar şi
înzestrate cu durere plâng în culorile incediului
ce cuprinde piepturile suferinde,
pelerinaje întrerupte
fugi intensificate de strigăte
aduc zeii cu fețe umane implicați în fierbere
să desfacă viața din chingile morții,
au atâta putere încât le-a murit teama,
sunt martorii nemuririi înving sau sunt învinşi
inima lor este facla ce întreține speranța,
timpul se împarte între jertfă şi inconştiență,
soarele veghează cuvintele ce se îneacă
în lacrimi,
asaltat de întuneric sufletul rezistă
este soldatul reclădit cu fiecare luptă.
Peisaj cotidian
Liniştea stăpâneşte strada,
în mijlocul aerului pictat cu creta
bazinul de corpuri atrage sarea,
chipuri impregnate cu nesomn merg pe pleoape
ca şi cum ar merge pe valurile de nisip
ale plajei nichelate cu viruşi,
doar apa poate salva trupuri,
pielea se descuamează în fâşii
ca o trecere pietonală

76
lipsită de semafoare, blocată
în aşteptare,
rămân amprente de sare pe umerii goi
străzi lăcrimează,
câinii nu-şi mai cunosc stăpânii.
Prometeu
Prin conducte
nu întotdeauna
curge apă, uneori rugina depusă de timp
lasă sarea să cristalizeze pe buze,
sărutul înseamnă sfârsit,
în straturi zgura ca o umbră a fricii
îmbracă ținutul,
din colțuri pândeşte neîncrederea,
trupuri unite în chemare
strâng sarea depusă riguros
după ritualuri dictate de timp,
corpul este o singură rană
tot mai rotundă,
sarea acoperă orice urmă a respirației,
timpul devine o stâncă,
zeii frământă tinerețea pe stânci,
Prometeu îşi pierde
ficatul spintecat de ciocul fierbinte,
nici o ploaie nu vine să stingă focul în ceruri aprins.

peace and love
77
Ca niciodată
Acum când nevoia de distanțare socială
este vitală
precum teama de a vorbi în public
are propriile victime
sau cum buchetul de crini de pe pupitru
îmi trezeşte amintirea morții
în fața căreia deschid totuşi geamurile,
privesc zarea unde îmi înec privirea într-o mare
la care nu voi ajunge niciodată,
sunt sigur de aceasta pe cât de sigur sunt
că privind pereții goi ai camerei mele şi mai ales tavanul
asupra căruia nu găsesc motive de-al atinge
habitatul se va aduna în ochii mei iar în noapte îmi va da
coşmarul ruperii de necesitate,
pot locui şi în cochilia melcului
ce mă vizitează zilnic,
îi este şi lui frică de moarte
mi-a spus-o într-un vis cândva,
cu toate acestea recunosc
nu m-au preocupat niciodată
stilourile cu peniță de aur
le priveam de la distanță ca pe relicve
şi mă temeam de inutilitate şi fast
amestec greoi cu gust de rugină,
însă am folosit pixuri

78
ce-mi permiteau uciderea din când în când a timpului
astfel să nu fiu identificat ca asasin,
pe ele le veți găşi asupra mea
ca pe nişte spade sau mai bine zis termometru
din care însă mercurul a dispărut.
Ştrandul cu apă sărată
în strana norilor
cuvintele nu mai ajung
se opresc deasupra oraşului
alungate
de iluzii,
în ornicele de nisip se frământă visele
ca pe un aluat,
pe plaje, trupuri însemnate cu cristale de sare îşi caută
iubirea
joacă fals poker
cu inima goală,
sub tălpi castelele se năruie măsurând veşnicia,
într-un ştrand în care sarea se aduce din adânc
sunt ziare cu imagini ce înghit sec cuvintele,
zidurile ca de bastion pasc cerul,
pe pământ tălpi de fier grăbesc timpul
să nască întrebări,
la duşuri fețe posomorâte aruncă măştile
zăpada din pleoape le curge pe fard,

peace and love
79
cabine insalubre din scânduri umede
sunt purtătoare de păcate,
verdele lor decojit vede un soare palid
se schimbă priviri acoperite de aşteptări
ca ale unor temniceri ce nu cred în libertate,
în timp îngerii zburdă nepăsători deasupra apei.

80
Adrian
Scriminţ
CV literar
Finalist al Concursului
Naţional de Literatură 2012, ţinut
sub egida Reţelei Literare, a
Editurii Tracus Arte şi a Uniunii
Scriitorilor Români (locul 5). Mențiune specială din partea USR Spania,
la Concursul Național de Literatură din 2019. Membru al următoarelor
bloguri literare—cu care am o perpetuă colaborare: „Cronopedia;
Rețeaua Literară; Liternautica; Negru pe Alb, AltCulture, Confluențe
Literare.” Diverse interviuri în anumite reviste: Crainicul, Merg în
Braşov, Revista ProDiaspora, Logos şi Agape, Confluențe litarare, Ştirile
Transilvaniei etc.
Redactor RadioProDiaspora, Balerin - solist al Operei Braşov.
Mă ocup cu scrisul din 2008. Am finalizat următoarele manuscrie:
cel al romanului „Cartierul Proletarilor” (roman tragiconic) - la care am
lucrat 10 ani, al romanului „Răpănoşii” (roman de aventură) – la care am
lucrat trei ani; nuvela „Răzbunarea Ciudată”; mai multe schițe şi
povestiri, printre care şi povestirea de lung metraj Jovan Bilici – inspirată
din sute de povestiri reale din majoritatea statelor fostei Yugoslavii, în
momentul de față lucrez pentru metamorfoza povestirii într-un roman
de scurt metraj, în conformitate cu încurăjările blogerilor de literatură;
lucrări apărute şi în reviste de literatură precum: „Antologia România
mea de dor”; „Taifas Literar”; „Revista de cultură Negru pe Alb; revista
Cronos; revista Castelul Cuvântului; revista Itaca din Dublin; resvista
AltCultura etc.
Motoul meu literar: „Ca să scrii, trebuie să mai şi trăieşti uneori
cele scrise... ”

peace and love
81
Şuba
Bastoanele milițienilor îi sculptau cu devotament
şalele. Loviturile se întețiseră până-ntr-atât, încât nu le mai
simțea usturimile. Cu toată tăria lui de caracter, cu toată
tactica lui intimidatorie, Calistrat se pierduse de tot cu firea
sub duiumul lor. Şi când te gândeşti că se vedea dansând,
bătătorind bucuros sub bocanci arătura în urmă cu câteva
ore…
Trecuseră câteva zile de când fusese culeasă recolta de
pe câmpul din spatele blocurilor, iar el ieşise pe tarla cu o zi
în urmă, să mai găsească câte-un cartof pe ici pe colo.
Culegătorii fuseseră harnici, îi strânseseră cu destoinicie, aşa
că cu greu mai dădea de dânşii. Majoritatea erau mici, de
râsul lumii, şi când dădea de vreun cartof mai acătării, scotea
chiote de victorie. Acolo îl şi prinse înserarea, în plin câmp,
deşi se apucase de dat la săpăligă cam pe după amiază, în jur
de ora două. Era epuizat. Îl obosise atât culesul pe câmp, dar
îşi spunea cuvântul şi tura de noapte, în triaj, la format de
garnituri şi cuplat vagoane.
Nu se putea hotărâ să plece, nu îl lăsa inima. Cu cartofii
mici ştia ce avea să facă, urma să îi dea la porci, însă cei mari
nu ajungeau din păcate celor şase suflete hămesite. Era de-
ajuns cât să le amăgească foamea şi să îi trimită din nou
flămânzi la culcare. În ultima clipită dădu peste un cartofoi
atât de mare... cât cei şapte mai acătării pe care îi găsise de
când dădea la săpăligă. Îl prinse în palme şi şi-l duse în fața
ochilor. Îl sărută şi îl aruncă cu voioşie-n pungă. Aveau să

82
mergă sătui la culcare. Se puse urgent pe dans, într-un ritm
barbar, carpatic, demn de deranjat somnul străbunilor,
lovind cu patos brazda sub călcâie. Bucuria lui Calistrat era
mare şi, cum era şi firesc pe astfel de meleaguri, trebuia să îi
fie repede curmată, iar cu acel neajuns se porni paznicul
Marcelaş Strungaru ca să o facă:
– Tovarăşu Calistrat, te rog frumos să verşi urgent
înapoi cartofii pe tarla! Nu-i voie să culegi nimic de pe câmp!
Se cunoşteau prea bine. Calistrat trebăluise toată vara
pe un lot cu maci, pe care îl ceruse în îngrijire de la
Cooperativa Agricolă de Producție. Când umplea sacii cu
maci, mai vâra întrânşii şi câte-un bolovan, ca să tragă mai
mult la cântar, că doar primea bani frumoşi pe ei, pe când
nenorocitul de Strungaru, scotea bolovănişul cu dibăcie şi îl
arunca înapoi în câmp, de parcă era moşia lui tacsu, de parcă
îi plătea munca din banii lui. Îi coborâse atunci urgent câțiva
dumnezei şi cristoşi pe pământ, şi fusese doar la câțiva paşi
ca să îl ia la bătaie. Iată-l acum pregătit să facă acelaşi lucru,
să-l învețe odată minte pe Strungaru că tarlaua era un bun al
tuturor, nu numai un bun al traistelor ticălosului cu pricina,
că îl ştia el bine, nu era pentru prima dată când îl vedea pe
câmp cu sacoşele pline de cu toate cele. De altfel îl şi puse de
îndată la respect:
– Da’ de ce să-i vărs? Vrei să ți-i culegi tu?! Aşa de-a
gata?!
Marcelaş Strungaru era şi el arțăgos, şi o tot ținea pe-a
lui:

peace and love
83
– Lasă vorba, nu mă-nveți tu pe mine! N-ai voie să furi
de pe domeniul statului, tovarăşe!
Calistrat se învolbură ca un carton umflat de o rafală
puternică de vânt. Trecu țanțoş pe lângă paznic. Acesta i se
puse cu nehotărâre în drum, şi îşi ridică cu o autoritate
anemică bățul:
– Lasă punga-n câmp, tu n-auzi??? Vezi că te pălesc!
Deşi Strungaru nu i se uita în ochi, Calistrat i-i țintuia
cu hotărâre:
– Încearcă să mă atingi numai cu-n bobârbac,
drăguțule, şi n-o să te mai identifice cine ai fost... nici cea mai
a boalii expertiză medicală! Te bat de te desfințez, te
cotonogesc de te-ascult cu urechea!
Călca apoi cu hotărâre ogorul, îndepărtându-se decisiv
de paznic.
– O să te dau pe mâna miliției!!! răcnea la el Strungaru,
cu umilință şi adâncă ură. Lasă că vezi tu! Să nu mă mai
cheme pe mine Marcel Strungaru dacă te mint!
Fu şi rândul lui să îi bată miliția la uşă. Patru la număr,
printre ei şi doi subofițeri.
– Calistrat Petre?
– Da!
– Ia cheile de la beci, şi haide!
Nu avură ce să vadă. Damingenele de vin de rozinci
erau goale, castraveții murați mai zăceau doar pe fundul
borcanului, mobilier vechi de când lumea. Doar bicicleta

84
părea întreagă, deşi păianjenii încercaseră cu spor să o
tupilească în spatele pânzelor.
– Cu asta ce e? dădu uşurel cu piciorul în roată
sectoristul Loredan.
Lui Calistrat îi sări pe loc glicemia, mai ales că îi era
lezată cea mai a naibii avuție a lui:
– E bicicleta mea! Aveți ceva împotriva ei?! Vreți s-o
duceți la Cooperativa Agricolă de Producție ca să o faceți bun
obştesc???
Palma care îi trosni ceafa îl făcu să intre într-un fel de
revelație, căci nu i se mai întâmplase una ca aceea.
– După ce ne faci să alergăm pe drumuri, tot tu eşti ăla
cu gura mare! îl repezi apoi Plovăraş, subadjunctul
sectoristului Loredan.
– Da’ ce-am făcut?! îngăimă cu nervi dar şi cu
intimidare.
– O să vezi tu imediat! îi sări şi Loredan în ajutor
subadjunctului.
Nedumerirea lui Calistrat creştea direct proporțional
cu cea a milițienilor. În cămara din bucătărie nu îi găsiră
decât nişte borcane goale, în debara îi erau depozitați nişte
saci goi de rafie, cele două veceuri erau pustii, doar rufe puse
la spălat zăriră pe acolo. Sectoristul Loredan, mai
experimentat decât ceilalți cu care venise, se apucă să
scormonească şi în coşul de gunoi. Şi avuse dreptate, cojile
incriminatorii ale cartofilor subtilizați zăceau acolo.

peace and love
85
– Unde-s cartofii, bă?!? urlă subadjunctul Plovăraş la
dânsul, iar pălmoaca acestuia îi trecu razant pe lângă ureche.
– Sunt la mine-n burtă! urlă şi Calistrat, fără să se lase
cu nimic mai prejos.
– Ia-ți ceva pe tine şi fuguța cu noi la secție!
Încă un lucru remarcabil sesiză Loredan pe când îl
observa cum se îmbracă, o şubă de stârnit toată invidia, mai
elegantă decât cei angajați în armată, nouă, pufoasă, şi cu
nasturi argintii. Parcă o şi vedea cu tresele de ceferist
înlăturate şi cu cele de miliție cum îi luau locul.
La secția de miliție atât nedumeririle cât şi isteriile lui
Calistrat creşteau direct proporțional cu cele ale milițienilor.
Şedea pe aceeaşi bancă lunguiață cu trei dintre vecinii lui:
Georgică Păduraru, Iulian Bordei şi Gabi Lăstun. Acesta din
urmă avea nişte palme umflate cât cucuiele, căci ceilalți doi
îşi recunoscuseră faptele şi scăpară mai repede. Dilemele
milițienilor erau următoarele: în urma unei plângeri
întocmite de un paznic C.A.P. – căruia din motive întemeiate
de siguranță nu i se putea divulga numele – precum că
cetățenii incriminați subtilizaseră de pe avutul obştesc; la
controlul organelor competente a rezultat că pivnițele lui
Georgică Păduraru, Iulian Bordei şi Gabriel Lăstun, cartofii
subtilizați au dat pe dinafară atunci când li s-au deschis uşile,
pe când la numitul Petre Calistrat nu s-au găsit decât cojile
acestora în propriul lui coş de gunoi, rezultați dintr-o
cantitate minusculă, neîndestulătoare nici măcar propriei
familii, deşi el era cel mai vizat în plângerea care avea şi

86
acoperire, mai ales că lucrătorii secției de miliție
confiscaseră zeci de saci de la primii trei împricinați.
Tocmai de aceea zelul deontologic al sectoristului
Loredan fusese activat cu desăvârşire, din moment ce
trimise câteva echipaje să îl scotocească după cartofi şi pe la
rude, că mai mult ca sigur că îi depozitase acolo, fapt care îi
accelera lui Calistrat toate nemulțumirile. Văzându-l atât de
nemulțumit, la început milițienii se pierduseră cu firea, nu
mai erau cu el la fel de țâfnoşi ca şi înainte. Acesta tuna şi
fulgera, balele îi spumegau la gură şi, cu acest prilej,
accidental, le descoperi sectoriştilor şi hiba, că o să se plângă
organelor de partid, că nu degeaba era el membru activ de-
atâția ani, că colegii superiori din partid or să dea cu ei de
toți pereții, că el nu era orişicine...
Sergentul Plovăraş îşi freca fâstâcit palmele, iar
Calistrat simțea avantajul cu pricina. Loredan o lăsă urgent
mai moale, dictând secretarei că dovezile paznicului căruia
din motive de maximă securitate nu putea să îi pomenească
numele nu erau destule, deşi la domiciliul suspectului se
găsiseră niscaiva coji proaspete de cartofi în coşul de gunoi,
fapte care coincideau totuşi cu relatările paznicului, dar nu
erau destul de concludente, cartofii împricinuiți putând fi
cumpărați chiar de la vreun aprozar care îi avea pe stoc, la
urma urmei.
Calistrat de colo o ținea sus şi tare, în ciuda semnelor
insistente ale celor doi superiori ca să-i lase naibii să
întocmească cumva procesul verbal de constatare şi să-i dea
drumul cât mai de grabă acasă, căci îşi aduse subit aminte şi

peace and love
87
de pălmoacele pe care le încasase de la aceştia, şi nu putea
nicidecum ca să le-o ierte:
– Cârciumari neisprăviți ce sunteți, slujbaşi mărunți de
pe suprafața pământului. Cum ați îndrăznit, bă, să dați în
mine?!? Puteți voi să căpăciți pe cine-o-ți vrea, dar mare
greşală ați făcut luându-vă de mine! Voi ştiți cine sunt eu, cu
cine-aveți de-a face???
– A fost o oarecare neînțelegere! îl împăca Loredan,
lucru care îl încuraja în mod vădit pe Calistat din moment ce
le prinsese punctele slabe.
– V-ați luat de un membru de partid, tovarăşi, şi nu de
unul oarecare, ci de unul activ! Toată strada Colectivizării
îmi este în desemnare, cu tot cu cele opt blocuri cu tot. Păi eu
nu sunt orişicine, tovărăşeilor! Am oameni şi incinte în
responsabilitate!...
– Haideți să completăm procesul, să terminăm! îl
încuraja fără s-o ştie şi Plovăraş, pe când lui Loredan începu
să îi crească tensiunea, şi de-abia şi-o mai putea controla.
Calistrat voia neapărat să fie măgulit, împăcat, să i se
ceară scuze, să i se acorde importanța cea mai mare, mai ales
acum, când le prisese punctele slabe.
– Am să vă fac un raport la organele de partid de-am să
îi îngrozesc. O să mai fiți voi sectorişti... prin sate şi cătune!
Asta v-o promit! Mă jur pe cele două fiice şi pe cei doi fii ai
mei...
– Acum că... —voia să spună şi Loredan ceva, însă
Calistrat îi făcu semn cu autoritate să nu mai cuteze să îl
întrerupă. Dacă trebuie, până şi pe nevastă-mea am s-o pun

88
chezăşie, ca să vă demonstrez că am să vă înfund... de n-o să
vă mai desfunde nimeni, derbedeilor!
Îi studia pe urmă. Plovăraş şedea fâstâcit, studiind un
dosar al celorlați vecini de bloc pe care îi adusese la secție;
ceilalți doi subalterni îl scrutau când pe Calistrat când pe
Loredan, aşteptând cu o oarecare indiferență o oarecare
turnură a situației, ori un ordin; pe când sectoristul Loredan
îi cerceta ochii cu o mare dojană.
– Acum că ne-ai zis tot ce ai pe conştință, lasă-mă şi pe
mine, ca în numele echipei să îți zic câteva vorbe!
– N-am terminat! îl opri Calistrat, ce-i drept, puțintel
cam intimidat. De-abia încep!
– Gura, bă, odată!!! se răsti la el Plovăraş, vădit enervat.
Acum vorbeşte tovarăşu Loredan! o răsteală care îl intimidă
definitiv pe Calistrat.
– Tovarăşe, în conformitate cu raportul tovarăşului
paznic, am prins asupra faptului trei vecini de-ai dumitale,
cu care te întovărăşeşti adeseori, cu tone de saci de cartofi în
magaziile lor. După cum ai observat, informațiile care ne-au
parvenit au fost deosebit de precise...
„În ce belele m-a băgat şi cretinu’ ăla de Strungaru!
constata Calistrat în gând. Răsplăti-l-ar Dumnezeu să-l
răsplătească”!
– Intuiția mea îmi spune că ți-s şi dumitale clipele
numărate. E chestiune doar de timp până când te-om prinde.
Îți găsim noi depozitele, să n-ai grijă!

peace and love
89
– N-am niciun depozit, tovarăşe. Vă pierdeți timpul de
pomană, şi presupun că aveți atâtea lucruri de făcut... —tuna
Calistrat, străduindu-se să nu mai fie intimidat.
– Nici nu mai contează, tovarăşe, dacă ai şi tu o pivniță
plină de cartofi la fel ca şi ceilalți, ori că ai numai un kilogram.
Defăimător este atât pentru dumneata, dar mai ales pentru
statul nostru socialist, că ai fost surprins subtilizând bunul
statului de pe câmp ca ultimul mitocan, dedându-te la o aşa
umilință. Nu ți-e ruşine să îți fie, tovarăşe?! Te creşte țara
asta, te îngraşă, se străduieşte să nu îți lipsească nimic, să ai
o viață de calitate, şi tu ți-o faci de râs...
Calistrat fierbea de indignare, dar se străduia să îl lase
pe Loredan să termine ce avea de spus, pregătindu-se intens
să îi zică apoi vreo două, mai ales că oboseala acumulată cu
două nopți în urmă la depou, cât şi claca pe care o trebăluise
pe câmp îl frânsese, şi nu mai avea deloc răbdare cu toate
caterincile.
– Să ieşi aşa, cu nonşalanță, în plin câmp, să invoci în
ciuda tuturor acestor beneficii pe care ți le oferă statul
nostru socialist că nu ai ce da la copii de mâncare, asta
înseamnă că eşti un leneş, un puturos, un iresponsabil,
obişnuit să primească totul de-a gata din partea organelor
noastre de partid, cu care văd că ți-ai deprins obiceiul să te
lauzi...
– Onorabililor! îl întrerupse Calistrat, cu un glas
tremurat de ofuscare. Eu sunt un cetățean decent, aşa că nu
am să fac ca şi alții, să vă trimit în cristoşeii ma-mii voastre,
ci am să vă lămuresc cu calm că, după ce ați făcut nişte
gogomănii judiciare mai mari decât cozoroacele voastre...

90
– Hai, fuga, dați-i drumul acasă! îi ordonă Loredan lui
Plovăraş, pierzându-şi pe deplin răbdarea. Dar să ştii,
tovarăşe—îl indica cu degetul pe Calistrat—că ți-s numărate
orele până când te vom prinde.
Apoi Loredan prinse un mare interes pentru şuba cu
care era înzorzonat inculpatul, neagră, elegantă, cu nasturi
lucioşi, de aluminiu. Căile Ferate Române îşi răsplăteau cu
lăudăroşenie lucrătorul.
– Şuba ți-o ținem ca şi cauțiune până la finalizarea
investigațiilor. Ca să nu îngheți, te voi trimite acasă cu o
dubă. Luați-i-o.
Subalternii se supuseră ordinului şi se apropiau de
Calistrat cu timiditate, pe când Loredan îşi făcea mari
speranțe să se căpătuiască cu o astfel de şubă, căci mai
abordase o astfel de tehnică, şi rămase în felul ăsta cu
lucrurile confiscate pe vecie. Incriminații, vinovați sau nu de
faptele lor, nu mai cutezau să şi le revendice, bucuroşi până
la urmă că au scăpat naibii de acolo. Normal, dacă ar fi făcut-
o, li le-ar fi returnat lucrurile reținute, însă ce era drept, nu
se întâmplase încă nimeni să o facă.
Calistrat se şi enervă, dar se şi panică în acelaşi timp,
văzând că milițienii îi dezveliseră din şubă deja un umăr.
– Băăă, voi nu înțelegeți că n-am furat niciun câcat???
Şi începu să strige şi mai tare când văzu că şuba îi dezvelea
ambii umeri: Lăsați-mi, bă, şuba!!! E a mea! N-am furat-o, e
de la muncă, de la CFR! Am căpătat-o, am muncit pentru ea,
eu nu dau cu jula ca şi voi!...

peace and love
91
Într-o îmbulzeală generală, cei trei milițieni reuşiră să
i-o despoaie, cu tot cu cei doi nasturi argintii care îi părăsiră
gulerul şi prinseră să se rostogolească cu salturi vioaie pe
podeaua ostilă. Cu o forță de care nu era conştient că putea
fi în stare, Calistrat îşi împlântă palmele în şubă şi şi-o
smulse din brațele milițienilor. Începu apoi să îi bubuie peste
creştete cu blănoiul.
– Luați, mă, şubă! Vă sparg capetele cu ea,
derbedeilor!...
Subadjuncții prinseră să i se înlănțuie de brațe.
Calistrat reuşea să îi dărâme, şi apoi nu pierdea deloc prilejul
ca să îi pocnească cu şuba, măturând cu ei camera, şi asta
spre uimirea celorlalți trei vecini, care îşi vârâseră capetele
prin crăpătura uşii ce îi despărțeau de sala de aşteptare.
Loredan socoti că trebuia să intervină. Se ridică fără grabă
din scaun, puse mâna pe baston, se îndreptă spre Calistrat, îl
înşfăcă de gulerul puloverului, şi în cepu să îi izbească
niscaiva lovituri sănătoase peste spinare. Se dumiriră şi
colegii lui. Îşi luară bastoanele care de pe unde, îl umflară de
capătul şubei, îi dezveliră şalele, şi începură să-l
cumințească. Izbiturile erau atât de întețite, încât Calistrat
parcă nu le mai simțea muşcăturile...
Zâmbea din când în când pe străzile sumbre care îi
pustiau sufletul. Se simțea învingător. Îi dădură drumul
acasă, cu tot cu şubă pe el. „I-am intimidat cu funcția mea în
partid! îşi zicea în sine. Şi le-am arătat eu lor... de au să mă
țină minte. Şi nu mă las eu atât de uşor! Să vezi ce raport am

92
să le fac la PCR... am să scriu despre ei arhive întregi, tone
dacă trebuie”...
Aşa se convingea Calistrat, cuprins între două stări, de
aprigă satisfacție şi dureri fizice, căci bastonada care i se
aplicase cu câteva minute în urmă îl chinuia cumplit. De-abia
acum îi simțea pe deplin efectul. Părea că pe sub şuba pe care
şi-o salvase de la dispariție şalele îi aveau răni deschise,
peste care îi erau presărate plicuri întregi de sare şi piper.
Brusc îl apucă plânsul, cu lacrimi, şi şuba îi prinse subit
apăsătoare proprietăți magnetice. De-abia şi-o mai târa. Se
opri să se odihnească, ajutat fiind de sprijinul unui copac.
Calistrat, privit cu ochii altor trecători, dădea impresia unui
bețiv, a unui lucrător feroviar obişnuit, care rămăsese
împotmolit nițel cam mult timp cu băieții la câteva drafturi
de bere călâie. Bătea a pagubă cu pumnul în copacul care îi
lua apărarea:
– Eşti un rahat în ploaie, Calistrat. Cum poți fi atât de
naiv? Cum poți fi atât de prost? Auzi la el, să te plângi la
partid. Păi, ți-o încurci şi mai abitir. Or să-ți organizeze ăştia
o şedință-n cinstea ta, de n-o să te vezi, în care or să te facă
cu ou şi cu oțet, că ai subtilizat cartoful gliei, că te-ai opus
organului constatator... Stai naibii pe curu’ tău. Vezi-ți de
şuba ta şi de lăsarea ta în pace, că eşti singurul care a scăpat
cu basmaua curată din toată tărăşenia, n-o să stai la răcoare,
ca proştii ăia de vecini ai tăi!...

peace and love
93
Se puse din nou la drum, cu jurământul să o lase mai
moale cu partidul, cu ifosele, şi să fie mai cu băgare de seamă
atunci când s-o lupta să îşi hrănească plozii, să treacă prin
tot şi prin toate cât mai invizibil cu putință. Cât despre
paznicul Marcelaş Strungaru, îşi propuse să îşi pună
promisiunea în aplicare, să îi tragă cândva o mamă de bătaie,
de nici cea mai a boalii expertiză medicală să nu îl mai
identifice vreodată cine fusese înainte...

94
Elena Tudosă
CV
Mă numesc Elena Tudosă,
sunt o mare iubitoare de poezie,
pe care o citesc cu mult drag, dar
care având un dar de la
Dumnezeu, încă din anii şcolari
gimnaziali am şi început să o scriu
participând la seratele Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu” din comuna
Vânători-Neamț, locul unde m-am născut.
În 2018 cu o poezie dedicată mamei am câştigat marele premiu la
un concurs organizat de către Gazeta Românească, acest fapt dându-mi
curaj de a participa şi la alte concursuri. În 2019 am fost unul dintre
câştigătorii concursului „Universul poeziei” ediția a doua ca debutant
organizat de către editura Ştef-Iaşi. Tot anul trecut în luna august am
editat primul meu volum de poezii „Înger călător pe firul unui dor”.
Sunt autor colaborator al revistei canadiene „Poezii pentru
sufletul meu”, autor colaborator în două antologii realizate de către
editura ECreator.
Deasemenea, autor colaborator în Antologia cu dedicații unicat în
România „Din inimă pentru inimă” realizată de editura Ispirescu.Ro.
Sunt autoare a multor poezii care vor vedea lumina tiparului în
acest an şi în următorii ani. În curând va vedea lumina tiparului cel de-al
doilea volum de poezii, , Iubire şi chin".

peace and love
95
Iubirea ta arzândă
Iubirea ta arzândă care m-a vrăjit,
În suflet a făcut cărări pline de dor,
Ce mă poartă, mă-nalță spre un nou răsărit,
Din care nu aş vrea nicicând să mai cobor.
Iubirea ta arzândă îmi este doar delirul,
Din care astăzi eu nu vreau să mă trezesc,
Ca să mai simt vacarmul ce soarta şi destinul,
Mi l-a hărăzit viața mult timp să îl trăiesc.
Iubirea ta arzândă îmi e banalul joc,
Drogul ce mă îmbată cu gust dulce-amărui,
E-mbălsămatul aprig al nestinsului foc,
Pârjolul jar ucigaş şi blestemul sufletului.
De iubirea-ți arzândă sufletul îmi geme,
Când nu îmi eşti lacrimi fierbinți de nard,
Le simt curgând nevinovat din gene,
Şi sufăr în neştire când te aştept şi rabd,
Iubirea ta arzândă e spin ce m-a străpuns,
Durerea dulce-amară, dorință şi chemare,
Alin ce mă-mplineşte când suferind nespus,
Zac aşteptându-te de dor şi întristare,
Tu m-ai vrăjit în toate eşti raza mea de soare!

96
Chemarea inimii
S-au scuturat copacii pe aleea care,
Mă poartă paşii mei obosiți adeseori,
De ce nu-mi vii iubite, clipe de-nsingurare,
Îmi mistuie ființa, topindu-mă de dor,
Tăcerea ta mă doare atâta de cumplit,
Sufletul mi-e scăldat în nesfârşite ploi,
Cărarea vreau să-i fac, prea tare a obosit,
Ce crudă-i depărtarea asta dintre noi,
Şi gândul trist se zbate-acum amarnic,
Nu ştie să-mi aline chemarea inimii,
O frică mă cuprinde, mă bântuie năprasnic,
Sufăr îngrozitor, când văd că nu îmi vii,
Cu gându-acesta că nu îmi vei veni,
M-asemăn florii ce se scutură de vânt,
Ca o vioară ruptă e astăzi coarda inimii,
Chemarea ei răsună ca cel mai jalnic cânt,
S-au scuturat copacii, covor alb de petale,
Vântul le spulberă, un joc de fluturi par,
Prin ele paşii mei, azi vor păşi agale,
Nu-mi nărui chemarea inimii mele iar,
Hai, nu mă fă iubite-n zadar să te aştept,
Te iubesc, inima-mi bate, stă să sară din piept!

peace and love
97
Cu tine
Cu tine zarea-mi pare mai senină,
Şi sufletul mi-l simt curat şi împăcat,
Cu tine viața-i de speranță plină,
Şi drumul ei mai uşor îl străbat.
Când zilele mi-s negre, pline de nevoi,
Şi simt că mă destram până la os,
O lacrimă îngemănată amândoi,
Suntem când ne iubim şi alinăm duios.
Dacă furtunile în viață mă răpun,
Iar cerul de durere-amară plânge,
Cu tine eu mă simt mergând pe drumul bun,
Tot greul lângă tine uşor îl pot învinge.
Ştiindu-mă că sunt primul tău gând,
Din primii zori ai dimineții următoare,
Sunt cel mai fericit suflet de pe pământ,
Alăturea de tine-nfloresc precum o floare.
Şi astfel înflorind în sufletu-ți curat, :
Vei simți că din griji, prima grijă îmi eşti,
Cu tine suflet drag al meu îngemănat,
Îmi voi trăi apusul vieții ca-n poveşti!

98
Te închipui
Eu mi te închipui cum te înfiori,
Imaginîndu-ți că-ți sunt aproape,
Precum luna ce ruşinată din nori,
Coboară pe ochiuri line de ape.
Eu te închipui savurând un sărut,
Când din umbră vii să mi-l furi,
Ca un prunc înfometat, bine hrănit,
Te văd surâzând cum te bucuri.
Te închipui cum mă respiri, mă tremuri,
Mă aprinzi, arzându-mă în pârjol de foc,
Şi iubându-mă pătimaş mă cutremuri,
Ținându-mă captivă-ntr-al dragostei joc.
Eu te închipui cum seară de seară,
În gândul tău mă aştepți să revin,
Întrebându-te când va fi prima oară,
În mrejele iubirii nevinovați să sfârşim.
Eu te închipui dorindu-mă să mă ai,
Să mă iubeşti, să te iubesc nespus,
Împreună să sfârşim într-al dragostei rai,
Dintr-al universului minunat paradis,
Eu te închipui... îmi vei împlini al meu vis?

peace and love
99
Rugăminţi
Presară-mi iubite linişte în calea mea,
Petale albe-roze din florile de cais,
Şi cheamă-mă mereu, ori vino-n calea mea,
Iubirea să devină frumosul nostru vis.
Aşterne-n jurul meu atât, numai o rază,
Să-mi lumineze drumul ce mi-i întortocheat,
Frânge te rog tăcerea şi stîndu-mi doar de pază,
Alungă-mi din tristețea în care rău mă zbat.
Inundă-mă iubite azi cu lumina bolții,
Prea multă întunecime bântuie sufletul meu,
Şi inima-mi suspină adânc pe talgerul nopții,
De chinul aşteptării ce mă mistuie rău.
Acoperă-m-o clipă cu căldura sufletului,
Poate-om deveni iar două flori îngemănate,
Dezleagă-mi te rog lanțul amar al dorului,
Ce în pârjol cu foc de jar aprins mă arde.
Leagă iubite firul dorinței noastre ne-mplinite,
A dragostei ce ni s-a stins fără de vreme,
Şi înveleşte-mă cu calmul serilor liniştite,
Sufletul împăcat va-nceta să te cheme.

100
Nicoleta Mija
CV. - Suflet hoinar
Cine sunt eu? Un suflet care trec pe
lângă tine şi nu întreb nimic. Sunt femeia
dintr-un întreg aici în viaţa asta şi în cea de
dincolo. Aşa cum soarele şi luna sunt două jumătăţi care se întâlnesc la
răsărit şi la apus, aşa şi sufletul meu adună tristeți şi pace.
M-am născut într-o zi de vară la Brăila, atunci când toamna începe
să mângâie frunzele. Din prima zi şi până astăzi am călătorit în lumea
cărților şi mi-am bucurat sufletul cu prietenii din cărți.
1976 În altă zi de iarnă, un decembrie geros, am deschis uşa
Liceului Teoretic "Nicolae Iorga" din Brăila, puțin speriată, foarte
emoționată, după un concurs greu. Am reuşit să ajung acolo unde am
visat până atunci: într-o bibliotecă mare. În prima pauză mi-a deschis uşa
profesorul şi scriitorul Ungureanu Nicolae, un om adevărat, un prieten
adevărat. Mulți ani am călătorit în lumea cărților împreună, mulți ani am
învățat ce înseamnă o carte, ce înseamnă pentru sufletul elevilor o
bibliotecă. Împreună am organizat CENACLUL LITERAR " NICOLAE
IORGA" şi revista "MUGURI".
1992 Alături de un mare iubitor de Eminescu, profesorul Sorin
Leu, am organizat CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ
"NICOLAE IORGA". Au participat an de an elevi din toată țara care după
ani mi-au scris de multe ori. Cele mai bune poezii, eseuri, poveşti au fost
prezentate în noua revistă "Adierea"
1993 OLIMPIADA CITITORULUI, un proiect unic atunci în
sistemul de învățământ, care s-a bucurat an de an de o mare participare
- elevi din clasele a IV-a – a XII-a.
1995 CONCURSUL NAȚIONAL "TE SALUT, GENERAȚIE ÎN BLUGI",
un omagiu adus marelui poet Adrian Păunescu.

peace and love
101
2000 Activitate de voluntariat în cadrul Centrului de Informare şi
Documentare pentru Integrare Europeană şi Dezvoltare Durabilă Brăila.
Proiectele derulate s-au adresat elevilor liceului, cadrelor didactice.
Fondurile pentru toate activitățile liceului au fost asigurate prin
activitatea de voluntariat desfăşurată. Scopul acestei activități a fost
acela de a forma elevi de liceu voluntari, care să înțeleagă cât de
importantă este această activitate.
2016 Femeia ominiprezentă mulier ubique, BIBLIOTECA
CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi
2016 Pe o cruce de lumină, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura
Srudis, Iaşi
2016 Poezie şi suflet, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -
simfonii albastre", Volumul I, Primăvara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,
Editura Studis, Iaşi
2017 Şoaptele verii, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -
simfonii albastre", Volumul II, Vara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura
Studis, Iaşi
2017 Cuvinte în zbor, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -
simfonii albastre", Volumul III, Toamna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,
2017 Vorbe de vis, Ciclu antologic "Metamorfozele naturii -
simfonii albastre", Volumul IV, Iarna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA,
2019 Mini – concursuri cronipediene, volumul I, poezii, poeme,
BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi
2019 Mini – concursuricronipediene, volumul II, proză, interviuri,
BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi

102
Pace şi iubire
Mă reîntorc printre constelații,
Păşesc liniştită pe cărarea stelară,
Ascund printre vise lacrima vieții,
Vântul de teiul înflorit se înfăşoară.
Fără iubire stelele ar fi mai sărace,
Lumina ochilor tăi aduce multă pace.
Cu cioplituri dibace timpul modelează,
Răsfoiesc în paginile sufletului visele,
Timpul pe chip priceput ne pictează,
Valul mării şterge repede toate urmele.
Candela aprinsă multă linişte ne aduce,
Glasul dorului lin este plin de pace.
Pe cerul senin multe cupole înstelate,
Suntem doar o clipă pe drumul vieții,
Printre valuri adunăm amintiri uitate,
În suflet trec mai tăcuți anii tinereții.
Noaptea ne veghează, Luna se-ntoarce,
Adun în clepsidra sufletului multă pace.
Clipele plecate, se scutură pe drum,
Se prinde de genele obosite somnul,
Învăluiți de al teiului înflorit parfum
Când printre zori stelele îşi iau zborul.
Tainic, printre vise simfonia nopții tace,
Visele vin şi pleacă în a dimineții pace.

peace and love
103
Când înfloreau crinii
Liniştea se lasă peste asfințit,
Sufletul multe are de povestit,
Perdeaua uitării este bine trasă,
O lacrimă în suflet stă ascunsă.
E pace printre înverzite ramuri,
Ascunse în suflet multe doruri,
Pe cerul tainic străjerii nopții,
Culeg multe clipe din tolba vieții.
În cartea sufletului... mă opresc,
Din amintiri adesea mai citesc,
Când înfloreau crinii ne-am întâlnit,
Cu pacea iubirii noi ne-am hrănit.
Ce am în suflet este plecat departe,
Multe clipe liniştite în suflet adunate,
O lacrimă printre ecouri de suspine,
Mereu crinii albi vor să mă aline.
Ceasurile nopții picură multă tăcere,
Mă mângâie a vântului caldă adiere,
Pe unde am trecut iubite odinioară,
În sufletul meu pacea se strecoară.

104
Gânduri...
Ascultă cântecul vântului duios,
Liniştea, pacea este deplină,
Stăm în curte într - un loc umbros,
Amurgul peste altă zi o să vină.
Se-mbracă foaia albă cu rânduri,
Pe ascuns un zâmbet îmi trimiți,
Adesea mai cad pe gânduri,
Îmbrățişați de iubirea unei vieți.
Ascultă cântecul vântului duios,
Gânduri şi amintiri din trecut,
Mă mângâi şi mă cerți frumos,
Pe chipul tău un zâmbet am văzut.
Un ghem de întuneric goneşte ziua,
În pacea îmbrățişării tale mă adormi,
Din bolțile înflorite cade iar roua,
Liniştit lângă mine adesea tu dormi.
Ascultă cântecul vântului mai furios
Florile în jur sunt toate colorate,
Deschizi fereastra larg, eşti mai voios,
Soarele aruncă multe făclii liniştite.
La masă mă aşez să scriu pe foaia albă,
Priveşti fereastra, eşti mai gânditor,
Timpul adună clipe multe în a lui tolbă,
Soarele se ascunde acum după un nor.

Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu

Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu

Similar to Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu (20)

More from Ioan M.

More from Ioan M. (20)

Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu