Descrie modele de învățare care permit orientarea învățării spre formare de competențe

1. MODELE DE ÎNVĂȚARE CARE
PERMIT ORIENTAREA ÎNVĂȚĂRII
SPRE FORMAREA DE
COMPETENȚE
Propunător:
prof. Mariana Cozma

2. MODELE DE FORMARE A COMPETENȚELOR -CUPRINS
I. ÎNVĂȚAREA CICLICĂ
1.Învățare prin descoperire dirijată
2.Învățare prin explorare-experimentare
3.Învățarea experențială (modelul Kolb)
II.ÎNVĂȚAREA PRIN INVESTIGAȚIE (INQUIRY BASED
LEARNING)
III.ÎNVĂȚAREA PRIN STUDIU DE CAZ
IV.ÎNVĂȚAREA PRIN PROIECT
V. ÎNVĂȚAREA PRIN EXPERIMENT
VI. ÎNVĂȚAREA PRIN REZOLVARE DE PROBLEME

3. PROMOVEAZĂ:
învățarea centrată pe elev
Învățarea activă și prin colaborare
DEZVOLTĂ:
abilități de gândire critică și de investigație
metacogniția
creativitatea
învățarea autodirijată și autoreglarea
învățării
învățarea autentică și de profunzime
MODELELE DE FORMARE A COMPETENȚELOR

4. II. Modele de formare a competențelor
Modelele de formare a competențelor sunt
structuri alcătuite din două componente - relativ
corelate:
1) ”Model de predare” - un ansamblu structurat
de competențe specifice - derivate dintr-un model
cognitiv implicat în rezolvarea unei situații problemă,
respectiv, din metode didactice (proiectul, investigația,
experimentul, observația sistematică, exercițiul, studiul
de caz,dezbaterea, schema narativă, proiectul de
diplomă, studiul monografic etc.);
2) ”Model de învățare” - o succesiune a
proceselor cognitive - analogie, inducție,
deducție,anticipare,etc.

5. Învățarea ciclică este un model de predare bazat pe
investigație care poate fi util profesorilor în proiectarea activităților.
Derivat din teoria constructivistă modelul abordează etapizat studiul
fenomenelor si proceselor.
Avantaje ale învățării ciclice:
 se adresează unor stiluri diferite de învățare (de la
concret la abstract şi de la activ la reflexiv), astfel încât fiecare elev să
se simtă determinat să învețe;
 etapizare - la nivelul fiecărei etape elevii sunt solicitați să utilizeze
raționamente, să realizeze activități specifice;
 intrarea în ciclu se poate face la nivelul oricărei etape;
 există posibilitatea de a se realiza subcicluri cu scopul de
a creşte profunzimea învățării.
I. ÎNVĂȚAREA CICLICĂ

6. Învățarea ciclică propune o inversare a
demersului tradițional (teorie-aplicații), specific
lecției de tip expozitiv și anume:
1.Predare-învățare prin descoperire ghidată
2.Predare-învățare prin explorare –
experimentare
3.Învățare experențială.

7. Învățarea prin descoperire dirijată este un demers
de centrat pe elev, în contextul căruia elevul îsi
construieste înțelegerea, cunostințele si abilitățile.
Elevii sunt dirijați prin întrebări de tipul:
” De ce?”, ”Cum?”, ”În ce condiții?”, ”Din ce
cauză?”, sunt încurajați să adreseze întrebări
profesorului/colegilor.
Este important ca elevii să fie instruiți în tehnica
formulării întrebărilor de complexitate diferită.
I.1.Învățare prin descoperire dirijată

8. Ciclul învățării prin descoperire dirijată
în 3 etape
Observații, experiențe si investigații
experimente,
demonstrații,constatări,concluzii
aplicarea cunostințelor noi,
relaționarea si integrarea lor

9. Ciclul de predare - învățare prin
descoperire dirijată în 5 trepte
Angajare
Explorare
Explicație și
clarificare
Aplicare/
Elaborare
Evaluare

10. Ciclul de predare - învățare prin
descoperire dirijată în 5 trepte
Angajare: captăm interesul elevilor, astfel ca ei să se
implice personal în învăţare, încurajam să formuleze propriile întrebări.
Explorare: studiul fenomenelor si corpurilor, elevii concep experienţe
comune care solicită schimbul de informaţii si comunicare; proiectează,
formulează ipoteze, testează previziunile proprii, formulează propriile concluzii.
Explicare si clarificare: Comunicarea are loc între elevi, între
elevi si profesor, printr-un proces de reflecţie, sintetizează si explică propriile
idei.
Aplicare/Extindere/Elaborare: elevii extind, dezvoltă ceea ce
au învăţat, fac conexiuni cu alte concepte înrudite, aplică înţelegerea în lumea
din jurul lor, în noi moduri si în situaţii noi, nefamiliare.
Evaluare: evaluare continuă, diagnostică ce permite profesorului să
determine dacă elevul a reusit să înţeleagă, să însusească conceptele si
faptele.Instrumentele care sprijină procesul de evaluare diagnostică sunt:
chestionarele, observaţiile profesorului, interviuri, portofolii, proiecte, produse
rezultând din învăţarea bazată pe probleme.

11. I.2. Învățare prin explorare-experimentare
Angajare
Explorare
Generalizare
Experiment
Interpretare
Aplicare

12. I.3.Învățarea experențială (modelul Kolb)
Kolb propune pentru învățarea experiențială şase caracteristici
principale:
1. Învățarea este mai bine concepută ca proces, nu în
termeni de rezultate;
2. Învățarea este un proces continuu bazat pe experiență;
3. Învățarea necesită o soluționare a conflictelor între
modurile opuse de adaptare la lumea înconjurătoare (învățarea este, prin
natura sa, un proces tensionat);
4. Învățarea este un proces holistic de adaptare la lume;
5. Învățarea implică interacțiunea dintre persoana care
învață şi mediu;
6. Învățarea este procesul de creare a cunoştințelor
rezultat din interacțiunile dintre cunoaşterea socială şi cea personală.
Deosebirea dintre experențial şi experimental :
EXPERENȚIAL – în relație sau bazat pe experiență
EXPERIMENTAL – în relație sau bazat pe experiment.

13. Investigația
►►
►►

14. Prin realizarea unei investigaţii pot fi urmărite ca
elemente esenţiale:
înţelegerea si clarificarea sarcinii de lucru;
identificarea procedeelor pentru obţinerea informaţiilor
necesare;
colectarea si organizarea datelor sau informaţiilor
necesare;
formularea si testarea unor ipoteze de lucru;
schimbarea planului de lucru sau a metodologiei de
colectare a datelor, dacă este necesar;
colectarea altor date, dacă este necesar;
motivarea opţiunii pentru anumite metode folosite în
investigaţie;
scrierea/prezentarea unui scurt raport privind rezultatele
investigaţiei.

15. Etapele specifice unui demers investigativ:
1.Definirea problemei poate fi făcută:
- într-un mod prescriptiv, care direcţionează clar activitatea
elevului. În acest caz, variabilele implicate în investigaţie sunt specifice si
operaţionalizate adecvat.
- într-un mod care accentuează dimensiunea de explorare. În
acest caz, variabilele nu sunt specifice, ci doar domeniul de investigaţie.
2.Alegerea metodei/metodologiei adecvate poate fi
realizată:
- fie de către profesor, care arată elevilor ce să facă, fie
furnizează toate informaţiile legate de aparatura adecvată, de instrumente etc.
- fie de către elev, care are toată libertatea de a alege metodele
corespunzătoare demersului iniţiat.
3.Identificarea soluţiilor poate presupune
formularea:
- unei singure soluţii acceptabile;
- mai multor soluţii acceptabile.

16. Calităţile personale ale elevului pe care
investigaţia le pune în valoare sunt:
- creativitatea si iniţiativa;
- cooperarea si participarea la lucrul în echipă;
- preluarea conducerii/ iniţiativei în cadrul grupului;
- constanţa si concentrarea atenţiei;
- perseverenţa
- flexibilitatea gândirii si deschiderea către noi idei
- dorinţa de generalizare.

17. Etape în parcurgerea studiului de caz:
1. Prezentarea clară, precisă si completă a cazului, în
concordanţă cu obiectivele propuse
2. Clarificarea eventualelor neînţelegeri în legătură cu acel caz
3. Studiul individual al cazului - elevii se documentează,
identifică soluţii de rezolvare a cazului;
4. Dezbaterea în grup a modurilor de soluţionare a cazului:
- analiza diferitelor variante de soluţionare a cazului,
analiza critică a fiecăreia dintre acestea;
- ierarhizarea soluţiilor;
5. Luarea deciziei în legătură cu soluţia cea mai potrivită si
formularea concluziilor
6. Evaluarea modului de soluţionare a cazului si evaluarea
participanţilor
III.ÎNVĂŢAREA PRIN STUDIU DE CAZ

18. Avantajele folosirii învăţării prin studiu de
caz rezidă din faptul că:
- favorizează investigarea unor situaţii reale,
concrete de viaţă,
- valorifică cunostinţele si capacităţile elevilor în
contexte reale,
- dezvoltă capacităţi de analiză, interpretare,
anticipare, luare de decizii s.a.,
- dezvoltă si formează competenţe cognitive
si metacognitive, de comunicare

19. IV.ÎNVĂȚAREA PRIN PROIECT
Etape în realizarea proiectului:
1) Angajarea în activitate – sunt discutate idei de
realizare a temei stabilite fie de profesor, fie în urma discuțiilor dintre elevi
2) Stabilirea obiectivelor - grupurile de lucru discută, negociază
asupra conținutului, formei şi modalității de prezentare a proiectului.
3) Împărțirea sarcinilor - fiecare membru al grupului îşi asumă o
sarcină de lucru
4) Cercetare - creație - investigație - studiu individual al unor surse
bibliografice; scrierea de articole, povestiri; intervievarea unor persoane.
5) Procesarea materialului - este momentul în care profesorul poate
semnala erorile de conținut, organizare a textului sau acuratețe a limbajului
6) Realizarea formei finale - discuții în grup privind unitatea de
concepție; design; editare
7) Prezentarea proiectului - membrii grupului decid asupra modului de
prezentare, rolurilor,materialelor folosite. Profesorul monitorizează şi evaluează.
8) Feed-back - de la profesor, de la colegi (aprecieri, întrebări, schimb
de idei etc.), autoevaluare.

20. Avantajele învățării prin metoda proiectului:
- schimbarea rutinei zilnice, ceea ce oferă elevilor creşterea
gradului de încredere în sine şi îmbunătățirea atitudinii față de învățare;
- implică elevii în activități de o complexitate sporită şi de durată mai
mare;
- elevii îşi asumă responsabilitatea pentru propriul proces de învățare;
-activitatea este transferată în afara clasei, astfel încât se face apel
mai mult la capacități, competențe, aptitudini ale elevilor decât la cunoştințele
factuale;
- presupune o marjă mai mare de autonomie a elevului;
- accentul se mută de la competiția dintre elevi spre colaborare;
- durata mare de realizare a proiectului permite elevului/elevilor reglarea
procesului (remedieri, îmbogățiri etc.);
- evaluarea pe care o implică proiectul este în egală măsură de proces,
de produs şi de progres;
- monitorizarea realizării proiectului îi permite profesorului sesizarea
dificultăților întâmpinate de către fiecare elev în parte şi a modului în care
aceste dificultăți sunt depăşite de elev.

21. Experimentul este “o observaţie provocată,
o acţiune de căutare, de încercare, de găsire de dovezi, de
legităţi, este o provocare intenţionată, în condiţii determinate
(instalaţii,dispozitive, materiale corespunzătoare, variaţie si
modificare a parametrilor etc.), a unui fenomen, în scopul
observării comportamentului lui, al încercării raporturilor de
cauzalitate, al descoperirii esenţei acestuia (adică a legităţilor
care-l guvernează), al verificării unor ipoteze “
Experimentul, ca o metodă activă, “are mai multă forță de
convingere decît orice altă metodă şi, deci, posibilități sporite de
înrâurire asupra formării concepției ştiințifice despre natură la
elevi” (I. Cerghit).
V.ÎNVĂŢARE PRIN EXPERIMENT
ESTE NECESAR CA FIECARE EXPERIMENT SĂ
REUSEASCĂ!!!!!!!!!

22. Eficiența experimentului sporeşte prin crearea unei stări emoționale
favorabile ce se obține în cazul unor demonstrări impresionante. Ele
înviorează predarea, stârnesc interesul elevilor, se asociază uşor cu
materia studiată anterior şi le oferă posibilitatea de a memoriza mai bine
materia de învățare. Totuşi, nu se va face abuz de experiențe, deoarece, în
acest caz, elevii vor fi şocați de aspectul exterior, fără a acorda atenția
cuvenită esenței efectului demonstrat, ca apoi, în cadrul altor lecții, cu
experiențe mai puțin impresionante, să trăiască anumite deziluzii.
Experimentul poate fi combinat cu aplicarea unor mijloace
audiovizuale de instruire, în special, în cazul unor demonstrații ce nu pot fi
efectuate în condiții de laborator. În ultimul timp, computerele îşi găsesc o
aplicare tot mai largă în procesul instructiv, ele solicitând modelarea anumitor
experiențe, totuși experimentul trebuie demonstrat, observat, analizat şi
înțeles în condiții reale, pe cât este posibil.
Efectuarea experimentului individual sau pe microgrupe necesită o
pregătire minuțioasă din partea profesorului. Pentru elevi, mai ales în cazul
celor ce abia încep să studieze chimia, experimentul are o deosebită
importanță,el le înfățişează copiilor “ADEVĂRUL ABSOLUT”.

23. Noţiunea de problemă în învăţământ poate fi
definită prin următoarele trăsături:
a) exprimă situaţii de viaţă care captează usor atenţia
elevilor, apelând la interesele si experienţa lor;
b) situaţiile date trebuie să conţină una sau mai multe
dificultăţi pe care elevii nu le pot depăsi fără o experienţă
anterioară, dar care este completată si restructurată;
c) necesită o formulare explicită a problemei si ipotezelor;
d) rezolvarea problemei se face prin efortul propriu al
elevilor, ceea ce contribuie foarte mult la dezvoltarea
problemelor de cunoastere, în comparaţie cu rezultatul
memorării informaţiilor;
e) caracterul dinamic al problemelor: o situaţie problemă
poate deschide calea altor situaţii problemă.
V.ÎNVĂŢARE PRIN REZOLVARE DE PROBLEME

24. Aplicarea problematizării se face respectând următoarele
condiții:
- existența unui fond perceptiv suficient din partea elevului, dozarea
dificultăților se va face gradat
- alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei în lecție
- existenta unui interes real pentru rezolvarea problemei.
Învăţarea cu ajutorul problematizării se realizează prin organizarea, de
către profesor, a unor situaţii-problemă.
O situaţie-problemă desemnează o situaţie conflictuală,
contradictorie, ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi: experienţa
anterioară (cognitiv-emoţională) si elementul de noutate si surpriză,
necunoscutul cu care se confruntă subiectul.
Acest conflict determină la elevi uimire, nedumerire, incertitudine,
curiozitate, ceea ce incită la căutarea si găsirea soluţiilor
corespunzătoare, la intuirea unor soluții noi, a unor relaţii aparent absente
între antecedent si consecvent.
Prin reactualizarea unor cunostine sau deprinderi sau soluţionarea
acestora de către elevi prin investigare, observare, gândire, cu ajutorul
punctelor de reper oferite de profesor se realizează achiziționarea de către
elevi a unor noi cunostinţe.

25. Bibliografie
1. Cerghit,I. - Metode de învățământ, Ed.D.P., Bucureşti, 1997
2. Singer, M., Voica, C. - Didactica ariilor curriculare matematică, ştiințe ale naturii şi
tehnologii, Program de conversie profesională la nivel postuniversitar pentru cadrele
didactice din învățământul preuniversitar, Bucureşti, 2010
3. Sarivan, L., coord. - Predarea interactivă centrată pe elev, PIR: Dezvoltare
profesională pe baza activității proprii desfăşurate în şcoală, Bucureşti, 2005
4. Oprea, C.L- Strategii didactice interactive, Ed.D.P., Bucureşti, 2006
5. Sarivan, L., coord. – Predarea-învățarea interactivă centrată pe elev, UMPFE,
Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activități de mentorat, Bucureşti,
2009
6. ***Intel Education - Intel Teach – instruirea în societatea cunoaşterii
7. Metode eficiente de învățare a fizicii. Program de formare continuă a profesorilor
de fizica 2012-2013

26. “Învăţătura e cel mai dificil, cel
mai productiv şi cel mai important
efort înfăptuit pe pământ.”
Rabindranath Tagore