col. R. dr. Constantin_MOȘINCAT Grațiere regală în contul bunelor relații cu ungurii

1. Grațiere regală în contul bunelor relații cu ungurii
Col. r. Dr. Constantin MOȘINCAT
„Ungurii şi evreii de la Pesta po ă se laude
că măcelul acesta fără pereche de mare şi hâd ei l-au voit,
ei l-au aţâţat, ei l-au adu .
Asupra lor trebuie ă cadă blestemele tuturor celor ce vor muri,
ce vor rămânea schilozi, ce nu vor mai avea sprijin şi pâine.”1
Destructurarea acțiunilor complotiștilor2
Sub deviza „înainte de toate datoria”, trebuia trecut hopul de la conșștiintșa oștaășșeașcaă la conșștiintșa
de Om, îîșși amintea șublocotenentul Turtureanu. ÎÎn tșara îîn care totși minișștri erau „prea plecatși șși șupușși
șervitori” ai regelui, atitudinea neutralitaătșii fie caă reflecta aceaștaă șupozitșie, fie caă armata nu era pregaătitaă
pentru un raăzboi european, fie caă nu șe șștia îîncotro trebuie balanșat talerul raăzboiului. Luate pe îîndelete,
șe pare caă, prima variantaă coreșpundea realitaătșii. O așemenea atitudine a foșt de naturaă a declanșșa un
adevaărat război intern care șaă raășcoleașcaă conșștiintșele șși caracterele diverșe, pentru a șe ajunge la
promovarea intereșelor neamului romaîneșc, nu al „onoarei” așumate prin tratate, al caăror beneficiari
erau cei care așupreau romaînii din Bucovina, Bașarabia șși Tranșilvania.
Propaganda germanaă îîntretșinea paărerea șși actșiunile baătraînului rege Carol Î, șși raășpaîndea
șuprematșia șși victoria germanaă. O așemenea propagandaă, la care ș-au îînșumat șși victoriile din primele
confruntaări de pe front, șși atacul pornit din ordinul lui Molke, erau tentatșii șpre o aștfel de optșiune
militaraă, dacaă n-ar fi foșt la mijloc șuferintșele romaînilor. Un guvern natșional era de naturaă a rișipi
îîndoielile șși a paăștra linișștea pentru marile decizii. Capii partidelor politice șe șituaraă pe pozitșii adverșe.
Unii nu voiau a șe alaătura germanilor, altșii îîi urau pe rușși, ceea ce a raășucit decizia, unele șpirite erau gata
a șe vinde pe bani ori, pe șituatșii avantajoașe. Relatșii de îînrudire regalaă erau șși de o parte șși de alta.
Apropierea îîn urma vizitei de la Conștantșa (19143
) a șporit șși vigilentșa șerviciilor șecrete imperiale
auștro-ungare.
Reprezentantului Agentșiei telegrafice din Peterșburg i ș-a dat prilej șaă audaă paărerile mai multor
baărbatși de ștat ai Romaîniei așupra vizitei tșarului, al relatșiilor pașșnice șși al vointșei politice a romaînilor.
Primul ministru Brătianu a declarat caă Rușia șși Romaînia șunt de aci îînainte „legate prin intereșe deplin
identice”. Rezultatul aceștei identitaătși de intereșe va fi mentșinerea paăcii îîn general, dar mai cu șeamaă îîn
peninșula balcanicaă. Din cauza aceașta șși vizita tșarului era îîntaîmpinataă de îîntreagaă natșiunea romaînaă ca o
„pretșioașaă garantșie a îîntaăririi creșcaînde a raporturilor de prietenie șincere exiștente îîntre Rușia șși
Romaînia”. Ministrul de externe român Porumbaru, a declarat printre altele caă Rușia, puternicul noștru
vecin „ne-a șprijinit - faăraă îîntrerupere îîn luptele noaștre pentru independentșaă”. De aceea ne pricinuieșște o
deoșebitaă multșumire caă ataît raporturile dintre cele douaă Cașe domnitoare caît șși cele dintre cele douaă
natșiuni „devin tot mai intime”. Apropierea mai nouaă va dezvolta vaădit comunitatea de intereșe a celor
douaă ștate șși va „garanta îîn viitor o dezvoltare pașșnicaă îîn Europa de șud eșt".
Fostul ministru de interne Tache lonescu a șpuș, caă toate partidele șși toate paăturile poporului
romaîn îîl șalutaă pe tșar cu o multșaămire unanimaă șși cu o bucurie șinceraă. Raporturile Rușiei cu Romaînia n-
au foșt de mult ataît de bine șși „neceșitatea comunaă de pace ataît de șolid îîntemeiataă”.
Ce șcriu altșii, la gazeta „Conșervatorul" școtea îîn evidentșaă frica ca un șentiment, care de obicei
aduce o îîncordare la ștaăpaînirea de șine, o îîncercare a paăștraării acelei prezentșe de șpirit, care daă omului
curaj îîn fatșa primejdiei, - șși numai celor prea șlabi frica le aduce tremurul deznaădaăjduit, care șe preface îîn
actșiuni necugetate. Romaînii - șcria ziarul - „au ajunș, șaă fie temutși de Unguri îîn tșara lor. Aștaăzi îîn Ungaria
nimeni nu șe mai ocupaă decaît de primejdia „valahaă". Toate mintșile maghiare șunt ștaăpaînite de frica, cum
caă romaînii șe gaîndeșc, cine șștie la ce. Sși îîn loc, ca ei șaă chibzuiașcaă la maășuri, care șaă îînlaăture pe caît poșibil
1 Nicolae Îorga, Războiul cel mare, îîn Neamul românesc, An V, nr. 27 Îulie 1914
2 A.M.R., fond Direcția de Justișie Militară, Doș. 98, vol. ÎV, inv. 170, p. 201-206. Documente cuprinșe îîn lucrarea:
Complotul de la Oradea, șemnataă de Col. r. Conștantin Moșșincat (îîn curș de aparitșie 2022)
3 Românul, Anul ÎV, Arad, Miercuri 4/17 Îunie 1914, Nr. 120, p. 5.(toaștul Regelui Carlol Î, îîn anexa 1)

2. primejdia imaginataă, ungurii dimpotrivaă îîșși dau toate șilintșele, pentru a-șși maări șpaima, zugraăvindu-șși
pericolul cu fantezia lor aprinșaă, îîn proportșii coloșale. Teama, caă romaînii adunatși la Alba-Îulia pun cine
șștie ce la cale, a șiluit pe jandarmi șaă intervinaă brușc, șaă rișipeașcaă faăraă motiv adunarea romaînilor(1914 -
Prima Alba Iulia)”.
Tot aceaștaă fricaă a dat prilej gazetelor maghiare șaă raășpaîndeașcaă zvonul, caă romaînii din Ungaria
plaănuieșc trimiterea unei delegatșii la Conștanta, șaă șe prezinte Tșarului. Prin atacurile lor la adreșa
Romaîniei, ungurii șperau șaă inducaă facaă îîn romaîni, ca șaă-șși piardaă șși romaînii din regat, „raăbdarea, dar ei
șe îînșșalaă foarte mult. Atacurile lor șunt prea neputincioașe, ca șaă ne poataă pricinui vre-un raău, îîncaît
efectul șe îîntoarce îîmpotriva lor, caăci nu prin uraă șși dușșmaănie pot ungurii șaă recaîșștige prietenia tșaării
noaștre, faăraă de care șe șimt ataît de mult primejduitși îîn exiștenta lor”.
Îndiferent de pozitșie, la momentul adoptaării declaratșiei de raăzboi, ar fi trebuit șaă șe fi totși îînrolat
șub drapelul tșaării șși îîn șlujba intereșelor natșionale. Dar, n-a foșt așșa. Așșa șe explicaă îîmpaărtșirea șocietaătșii îîn
douaă tabere, avaînd îîn frunte oameni politici influentși: Take Îoneșcu șși Nicolae Filipeșcu îîșși propuneau
prin Acțiunea națională șaă orienteze opinia publicaă șpre raăzboi cu Antanta șși a zaădaărnici propaganda
progermanaă. Pozitșionarea militarilor, ca de pildaă a generalului Conștantin Craăiniceanu, fatșaă de acește
douaă grupaări, era intereșantaă deoarece ei, militarii nu faăceau politicaă, dar așiștau la îîntruniri pentru a
furniza informatșii tehnice deșpre raăzboi. Scopul lor principal era acela al unirii tuturor în favoarea
Țării.
Sfatul militarilor era îîndreptat șpre conciliere natșionalaă, pentru a așșeza la mașaă cu guvernul
tendintșele care fortșau guvernul șaă intre îîn raăzboi. Îon Î.C. Braătianu voia șaă facaă raăzboiul șingur!, șuștșinut
de Acțiunea națională. Ei au foșt cei care îîmpreunaă cu preșa, Universul îîn primul raînd, poporul șși armata
au aduș gloria generatșiei Marii Uniri. El a format, paînaă la urmaă, actșiunea șacraă, îîn afaraă de orice partid,
dupaă ce ș-au combaătut reciproc timp de doi ani. Din tșinuturile șubjugate au trecut ca fugari îîn Romaînia
mai multși ardeleni îîn frunte cu: Octavian Goga, Vașile Lucaciu, Îoan Motșa, Vașile Stoica, șș.a. care militașe
pentru dezrobirea Ardealului, șși cereau imediata intrare îîn raăzboi contra ungurilor. Preluatși fraătșeșște (de
Universul) perșecutșia autoritaătșilor, la adreșa fugarilor, îîncetașe.
Pentru a-șși așigura linișștea Tronului șși a Sa, regele Carol Î, de la 1866 șși caît a traăit avușeșe obiceiul
de-a chema pe raînd la guvernare pe liberali șși conșervatori. Acește partide au pregaătit poporul șși armata
pentru raăzboi. Ele au aprinș șși îîntretșinut patimile dișputelor, șcriind o paginaă neagraă îîn iștoria neamului.
Din acește motive generalii, îîn șpecial cei cu functșii îînalte, ș-au tșinut departe de politica vremii, fiind de
paărerea șuștșinerii politicii neamului. Liberali cu alte vederi: Toma Stelian, Dr. Cantacuzino, Leonte
Moldoveanu, fușeșe excomunicatși. Generalul C. Craăiniceanu a avut unele ieșșiri, neobișșnuite la acea epocaă:
a acordat așiștentșaă de șpecialitate Acțiunii naționale; primirea generalului francez Pau; îînapoierea
decoratșiilor nemtșeșști primite; propaganda prin ziar pentru îînșufletșirea poporului, șși moralul aceștuia, ca
cea mai bunaă șși puternicaă armaă de îîncredere îîn fortșele proprii, patriotișmul poporului șși al armatei etc.
Patriotișmul, îînghetșat un șecol, trebuia redeșșteptat, fapt pentru care Deșteaptă-te române…, valora mai
mult decaît orice ștrategie politicaă, șau diplomatșie șubtilaă.
Serviciile șecrete, îîn șpecial cel Auștro-Ungar, prin contele Czernin, ștudiașe bine pe moșștenitorul
Ferdinand, pe care l-a prezentat îîn notele șale îîn culori negre4
. Cea mai șerioașaă șintezaă de caracterizare a
realizat-o șșeful ștatului major auștro-ungar, Conrad von Hoötzendorf, îîn șcrișoarea caătre contele
Berchtold, (miniștru de externe), șintezaă comunicataă șși arhiducelui Franz FerdinandEroare! Marcaj în
document nedefinit.5
, prin care șe excludea orice angajare tranșșantaă a șituatșiei paînaă dupaă moartea
baătraînului Rege Carol Î șși a ÎÎmpaăratului Frantz Îoșif. Deșpre moșștenitorul tronului romaîneșc șe exprimau
rezerve îîn urmaătorii termeni: „Printșul Ferdinand, a caărui inteligență mediocră ește îînșotșitaă de o anumitaă
malițiozitate de caracter, așșa cum de fapt apare la oamenii cu voință slabă dar care vor șaă aparaă tari, ește
supus influențelor din afaraă șși mai aleș ale soției sale, care din punct de vedere intelectual îîi ește mult
șuperioaraă, nu oferaă decaît garantșia caă îîn momente grele va fi de partea noaștraă, îîn ciuda elementelor ce-l
vor copleșși. Printșul Carol (ÎÎ) e altfel, dar, din punct de vedere al Monarhiei, nu e mai bun. El are ceva de la
inteligenta șși impulșiva lui mamaă, a foșt creșcut îîn șpiritul ei șși îîn cel romaîneșc-șșovin (îîn principal de
caătre profeșorul Nicolae Îorga), ește oștil fatșaă de ștraăini șși e șocotit îîncaă de pe acum faăuritorul predeștinat
al Romaîniei Mari, cea ce îînșeamnaă Tranșilvania îîn primul raînd șși a Bașarabiei îîn al doilea”6
. Sinteza
4 Apud Conștantin Moșșincat, Marșul spre marea unire. Războiul românilor ardeleni…, op. cit., p. 47-78 șși urm.
5 Îbidem, p. 263. Adreșa șecretaă nr. 241/10 noiembrie 1913
6 Ibidem, p. 264.

3. aceștei note informative privind îîngrijoraările privind mișșcaările șubverșive ale romaînilor a foșt trimișaă șși
Guvernatorului din Cernaăutși, pe 17 noiembrie 1913.
Dupaă ce decizia a trecut îîn maîna regelui Ferdinand Î, care nu era legat prin nici un fel de
angajamente de onoare fatșaă de cei care declanșșașeraă raăzboiul șși, totodataă, ca urmare a ștraînșelor legaături
cu oșștirea romaînaă, șeșizașe faptul caă opinia publicaă nu era favorabilaă unui raăzboi alaături de imperiul
auștro-ungar care așuprea pe fratșii ardeleni, de pește Carpatși. ÎÎn documentele șecrete auștriece șe
amintea caă șe pregaătea deocamdataă, „terenul numai pentru unitatea șpiritualaă șși culturalaă a tuturor
romaînilor, abștractșie faăcaînd romaînii din Tranșilvania”, șavantul Nicolae Îorga fiind îînvinuit de toate acele
așpecte de ridicare culturalaă. Pozitșia Romaînie din șud-eștul Europei era privitaă cu îîngrijorare de Viena,
deoarece ideea de unitate a tuturor romaînilor era pe cale de a raășturna toate îîntșelegerile de onoare șși
familie a Cașei regale de Habșburg.
Așșa cum aprecia îîn jurnalul șaău șși regina Maria: ”Ferdinand se găsea în fața poporului său ca o
carte închisă. Viitorul stătea în fața lui, dar nimeni nu cunoștea adevăratele lui gânduri. El niciodată nu se
pronunțase într-o privință sau alta, nimeni nu ghicise gândurile sale, dorințele și părerile sale. Până în clipa
aceea, cu neștirbita sa lealitate, el adoptase fără să murmure vederile și politica unchiului său, niciodată
buzele sale nu pronunțaseră vreo părere, vreo critică. Toți ochii erau pironiți cu îngrijorare la el, supușii se
întrebau ce se va întâmpla. A doua zi după moartea unchiului său, când se duse la Parlament ca să depună
jurământul, el jură să fie un bun român, și cu aceste cuvinte rostite la sfârșitul unui discurs solemn și
bărbătesc, provoacă un entuziasm măreț; de acum rămânea ca el să dovedească cum înțelege să fie bun
român” 7
. ÎÎn aceaștaă adevaărataă confruntare cu vremurile șși cu el îînșușși, Regele Ferdinand a avut alaături
mari perșonalitaătși ale Romaîniei, îîntre care mentșionaăm pe Îon Î. C. Braătianu, Nicolae Filipeșcu, Take
Îoneșcu, Î. G. Duca, Titu Maioreșcu, Nicolae Îorga, Barbu Sștirbei, Marghiloman șș.a., care, îîn ciuda
deoșebirilor de opinii politice au manifeștat dișponibilitatea neceșaraă pentru a șe putea analiza cu
reșponșabilitate toate poșibilitaătșile șși a șe adopta, dupaă multaă chibzuintșaă, decizia capitalaă pentru viitorul
îîntregului neam romaîneșc.
Cu doi ani îînaintea intraării Romaîniei îîn raăzboiul contra Auștro-Ungariei, o femeie fușeșe
condamnataă șub îînvinuirea de „leș maieștate”, conform relataării din ziarul Românul șub titlul:
Republicana maghiară8
, al caărui șubiect viza gratșierea. Din analiza aceștui caz șși al aceluia care cerșșea
gratșierea prin comișia interaliataă, e o mare deoșebire. Dar șaă urmaărim cazurile. S-a îînregiștrat la timpul
șaău caă, îînvaătșaătoarea Ema Andraáșșy a foșt pedepșitaă de tribunalul din Seghedin la 14 zile temnitșaă de ștat,
pentru les maiestate, șe pare, îîn urma unui articol publicat îîntr-un ziar maghiar republican. Fiindcaă șe
raășpaîndișe șștirea, caă va fi grațiată, deoarece temnitșele mahiare de ștat nu aveau celule pentru femei -
daășcaălitșa republicanaă traînteșște, îîn revișta „Koșșuth Zaáșzloá" un articol, pe care, dedicaîndu-l ziarul
Românul, șocialiștei romaîne d-na Vlad, l-au traduș aștfel: „Grație. Ceteșc îîn mai multe ziare cotidiane
abșurditatea, caă nefiind temnitșaă de ștat pentru femei, miniștrul de juștitșiei va îînainta eventual afacerea
mea la cancelaria cabinetului, pentru ca șaă fiu gratșiataă. Unii așeamaănaă proceșul meu cu al doamnei Vlad șși
din aceașta îîșși fac deductșiile. Apoi eu proteștez.
Am apelat pentru ca să mi se facă dreptate, nu pentru ca să fiu grațiată! Dacaă curia maă va
achita, fireșște, toate șunt îîn ordine. Dacaă va aproba șentintșa judecaătorilor expertși, maă voi
reșigna(reșemna – nn.) îîn ceea ce nu șe mai poate șchimba șși conșider pedeapșa ca un tribut aduș pe
altarul ideilor noaștre. Dar grațiere nu primesc! Odataă am primit gratșia Regelui meu, caînd a murit pe
cruce pentru mine, ca șaă maă facaă fiica lui Dumnezeu, fiicaă de îîmpaărat din gratșia lui Dumnezeu. Mie nu-mi
trebuie gratșia îîmpaăratului! Nici a miniștrului Balogh, a acelui „proögelknabe" modern, care cu eroișm șși
devotament îîi apaăraă pe rege, atunci caînd nimeni nu-l atacaă. Dar așșa fel îîl apaăraă, caă tșine șpatele
republicanilor, îîn locul șpatelui șaău, caînd e vorba șaă fie lovit.
Cazul d-nei Vlad e de altaă naturaă. Daînșa a baîrfit numai natșiunea maghiaraă. Așta nu e nimic. Pentru
ataît ea poate fi cea mai loialaă dintre șupușe. Daînșa poate cere grația. Paăcatul meu e cu mult mai grav.
Dupaă exemplul caîntaăretșilor din baătraîni, am caîntat șși eu faptele regelui. Mai de mult așș fi foșt raășplaătitaă cu
laude, aștaăzi: cu temnitșaă. Deoarece, dupaă cum șpune procurorul, circumstanță agravantă e împrejurarea,
că sunt femeie. Pentru aceșt paăcat, îîn lipșa altuia, așșa-i caă nici pușșcaăria nu e pedeapșaă deștul de mare? Are
putere dl. miniștru de juștitșie, dacaă nu are dreptate. Nici de aceea-i el miniștru de juștitșie, ca șaă șe
îîmpiedece de orice. Simplaminte comandaă: „habtagba" (dreptși) parlamentului șși voteazaă o nouaă lege,
care-Î îîndreptaătșeșște ca pe blestemata femele iacobină șaă o arunce îîn temnitșaă. Vezi bine caă la ea va avea
putere retroșpectivaă. Legile Îui Balogh au acea îînșușșire zoologicaă, caă naăzuieșc îîndaăraăt. Aștfel dezlegarea
7 Neculai Moghior, Îon Daănilaă, Vașile Popa - Ferdinand I văzut de contemporanii săi, Editura Militaraă, Bucureșști, 2006,
pp. 59-60
8 Românul, Anul ÎV, Arad, 2/15 Îulie 1914, Nr. 143, p.5-6

4. va fi ușșoaraă. Acolo e bunaăoaraă Maria Noaștraă. Deșigur, aceașta e cea mai nimeritaă modalitate, pentru ca
poporul șaă îîndraăgeașcaă șiștemul monarhic de ștat. Dacaă aceașta șe conșideraă de o îînvingere a monarhiei -
multe îînvingeri de acește vaă urez - domnule miniștru de juștitșie!”, șemneazaă: Ema Andraáșșy.
„ Ei(ungurii) nu sunt competenţi ă ne dea nimic şi de ne-ar da,
e datoria noastră ca de la ei ă nu primim noi nimic”
Eminescu
Conferintșa de Pace de la Pariș, a celor 4 Mari Puteri, era doritoare de Pace, fapt pentru care-l
deșemnașeraă pe mareșșalul Foch șaă ancheteze șituatșia din Ungaria cu școpul de a reconștruii economic
Europa. Regimul lui Bela Kuhn nu prezenta îîncredere iar „ocuparea Ungariei va lua sfârșit numai când
condițiile de armistițiu vor fi mulțumitor împlinite”9
, era informatșia îîn baza caăreia vigilentșa trebuia șporitaă
îîn vara anului 1919. Nota platonicaă a Conferintșei de Pace venișe taîrziu, dupaă ce, îîn doar 2 șaăptaămaîni,
romaînii șinguri îîi azvaîrlișeraă pește Tișa, fiindcaă ne atacașe, iar urmarea a foșt „stârpirea bolșevismului și
restabilirea liniștii în Europa centrală”10
.
Meșajul generalului Maărdaăreșcu caătre Rege șublinia faptul caă, pe 20 iulie 1919, trupele romaîne au
foșt atacate pe tot frontal iar la „Szolnok au fortșat îîn mașaă cu directșia șpre Oradea”. Ofenșivaă ungureașcaă a
eșșuat, iar tentativa de actșiune comunaă cu trupele bolșșevice dejucataă. Prin O.Z. nr. 53/27 iulie 1919 șe
aduceau multșumiri vitejilor ce au ștat de ștrajaă la datorie. Contraofenșiva romaînaă, dupaă 7 zile, a dișperșat
trupele ungureșști, faăraă putintșa de legaăturaă îîntre grupuri rișipite, deșpaărtșite operatșional. Grupul de
manevraă le-a zaădaărnicit orice actșiune, șși dezvoltarea urmaăririi din capul de pod, creat pește Tișa, cu
școpul de îîngenunchiere a inamicului definitiv.
Proclamatșia adreșataă populatșiei din Ungaria dupaă cucerirea Budapeștei11
. Cu prilejul aceșta Regele
Ferdinand i-a conferit comandantului Comandamentului Trupelor din Tranșilvania, generalului Gheorghe
Maărdaăreșcu, Ordinul Mihai Viteazul clașa a ÎÎ-a. Aceșta a numit ca guvernator al capitalei pe generalul
Holban, îîn 5 augușt 1919, șși a dat O.Z. nr. 56 (textul la p. 100).
„Generalul Prezan, ca șșef al Marelui Cartier General romaîn, care așiștașe la merșul actșiunilor i-a
felicitate pe luptaători șși îîndemnat șaă șe poarte șpre a demonștra caă „suntem cu adevărat reprezentanții
unui popor cinstit, drept, bun și înaintat”12
. A urmat telegrama lui Îon Î.C. Braătianu: „Cu simțământ de caldă
recunoștință pentru glorioasa noastră oștire și de înaltă mândrie națională, am aflat complectarea
înfrângere anarhiei dușmane și intrarea trupelor noastre în Budapesta. Prin victoria ei, oștirea noastră a
desăvârșit opera vitejească, prin care a asigurat unitatea națională și totodată, a nimicit primejdia care
amenință civilizația Europei centrale. Vă felicit din inimă pe Domnia –voastră și pe Domnia–Voastre
camarazi de arme și mă bucur, că Dumnezeu v-a dat gloria de-a conduce aceste operațiuni”13
.
Dupaă Marele Raăzboi, șși șacrificiul ardelenilor, îîn șuștșinerea ÎÎnaăltșatului ÎÎmpaărat, îîntorș la cașa șa
un romaîn ardelean șcria14
: „Cinștitși domni de la gazetaă! Dvoaștraă la gazetaă șcrietși tot îîntruna, caă oamenii
de la șate șaă fie cu raăbdare, caă paămaîntul ce li-ș-a faăgaăduit li șe va da de bunaă șamaă. Bine facetși, caă șcrietși.
Vorba raășpicataă șși șfatul bun dat la vreme 'îîntaăreșște multși oameni șși îîndreaptaă multe inimi șșovaăitoare. ÎÎn
șatele noaștre șunt multși șșovaăitori de aceșștia. De aceșta am foșt șși eu. De nu era vecinul Taănașe cu
șfaturile lui, pe cari le-a școș din gazeta Dvoaștre șși din alte gazete, cine șștie ce ș-ar fi îîntaîmplat cu
nenorocitul de mine.
Îataă, vaă șcriu pe șcurt îîntaîmplarea mea, ca șaă ieie șși altșii pildaă. Am șșapte copilașși șși nici o palmaă de
loc (paămaînt –nn.). Patru ani m-am chinuit pe toate fronturile, iar ai mei au trecut acașaă prin iadul tuturor
șuferintșelor. De caîte ori îîmi șoșea caîte-o șcrișoare cu litania (lișta-nn.) naăcazurilor de acașaă, îîmi venia șaă-
mi izbeșc capul de baîrna tranșșeului, ori șaă îîntorc patul pușștii șși șaă traășneșc îîn cap pe cel dintaîi tișt (ofitșer).
ÎÎntorș acașaă mi-am gaășit familia raăritaă. Pe doi copii, pe cei mai mici, mi i-au șecerat lipșurile șși foamea. Îar
biataă femeia mea era numai umbraă de om. Caînd am vaăzut-o mi-a venit șaă urlu de durere. Am ștat așșa uluit
de cap aproape o șaăptaămaînaă. Poveștirile neveștei șși neoraînduiala îîn care mi-am gaășit cașa șși ograda m-au
izbit, cum izbeșști pe cineva c-o muchie îîn moalele capului. ÎÎmi venea șaă dau foc șatului îîntreg. ÎÎmi venea
șaă maă duc șaă ștraîng de gaît pe gazdele din vecini, cari n-au îîncercat șaă aline nici îîntr-un chip șaăraăcia, îîn
9 Generalul Maărdaăreșcu, p. 90
10 Ibidem
11 Ibidem, p. 164. Pentru detalii vezi: Dumitru Preda, Vașile Alexandreșcu, Coșticaă Prodan, În apărarea României Mari,
Editura Enciclopedicaă, Bucureșști, 1994
12 Ibidem, p. 167
13 Ibidem, p. 168
14 Unirea Poporului, Anul XXÎX. Nr. 83, Poporal Nr. 13, Blaj, Joi, 24 Aprilie 1919, p. 4-5

5. care șși-au taîraît zilele ai mei. Parcaă o turbare șaîngeroașaă îîmi îînvaăluia mintea, de nu puteam judeca nimic.
ÎÎmi venia șaă fac moarte de om. Mi șe paărea, caă șși acum șunt pe front, caă îîntreg șatul mi-e dușșman, pe care
trebuie șaă-l omor. Eram urmaărit de vedenii, care îîmi turburau șufletul ziua șși noaptea. Starea aceașta a
tșinut aproape douaă șaăptaămaîni. Umblam toataă ziua hai-hai. Nu-mi gaășeam odihnaă nici îîn cașaă, nici îîn
cuprinșul ograăzii, nici îîn șat. ÎÎmi erau turburate șși șufletul șși mintea. ÎÎn clipe de limpezealaă îîmi ziceam: ce
șe va alege, Doamne, de mine șși de ai mei, dacaă ștarea așta va tșinea mult? Dar a dat bunul Dumnezeu șși n-
a tșinut mult.
Necuratul, care-mi da taîrcoale șși maă îîndemna la rele, a foșt gonit de vecinul Taănașe al Diacului, om
mai cumpaănit ca mine șși cu șștiintșaă de carte. El m-a vaăzut abaătut șși duș îîntra'aiurea. A vaăzut naăcazul șși
temerile de primejdie ale muierii mele. S-a apropiat de mine, m-a ișpitit îîn toataă forma. Î-am dezvaăluit
toate durerile. M-a așcultat cu luare aminte șși m-a îîntșeleș M-a maîngaîiat, așșa cum maîngaîi pe cel caăruia i-a
murit cineva. Caă mie îîncaă mi-a murit ceva: îîncrederea îîn oameni șși îîn îîndreptarea șpre bine a șortșii celor
șaăraci. Taănașe mi-a șpuș multe. Sștia pune ataîta îîncredere șși luminaă îîn șpușele lui, de l-așși fi așcultat
șaăptaămaîni de-a raîndul. Dar n-a trebuit șaă-mi poveșteașcaă șaăptaămaîni de-a raîndul. Au foșt de ajunș douaă
zile, pentru ca șaă fiu iaraășși Îonul Paîrvului de mai îînainte.
Vorbele lui Taănașe, așșa cumintși șși maășurate cum le șpunea el, mi-au rișipit îîntunerecul din șuflet șși
au revaărșat îîn mine o luminaă mare, lumina îîncrederii îîn mine șși îîn șteaua cu noroc a neamului romaîneșc,
caăci deșpre ce alta mi-a vorbit, mie îîntunecatului aceșt dașcaăl al meu, decaît deșpre îîncrederea ce trebuie
ș-o aibaă fiecare om îîn puterile lui șși ale neamului șaău. Mi-a șpuș deșpre îîntaîmplaările din urmaă, deșpre cari
eu nu șștiam nimic. Caă am șcaăpat de șub unguri de tot, caă îîntreg neamul noștru ș-a unit laolaltaă îîntr-o tșaraă
mare șși bogataă. Caă avem un crai al noștru, un crai romaîneșc. Caă aceșt crai a faăgaăduit paămaînt tuturor
tșaăranilor. Caă totși o șaă caăpaătaăm caîte-o „moșșioaraă”. Caă moșșia grofului de la noi din șat pe primaăvaraă n-o ș-o
mai lucreze Domnul Sșloim, ci noi șatul. Caă o șaă capaăt șși eu caîte iugaăre voi putea șaă lucru, acum îîn anul
aceșta pe arendaă, iar pe alt an pe vecie, de uric. Aceștea toate șe vor face de bunaă șama, șpunea Taănașe. Saă
avem numai îîncredere îîn Dumnezeu șși îîn noi îînșșine.
Bunul Dumnezeu șși-a îîntorș acum fatșa șși caătraă noi. S-a îîmplinit șorocul șuferintșelor noaștre. De
acum n-o șaă mai fim vitele de jug ale ștraăinilor, ci vom fi oameni șlobozi pe moșșioarele noaștre proprii.
Așșa vei fi tu, frate Îoane, așșa va fi Petrea Caîrnului, așșa Toaderu Saftei șși așșa totși acei care au traăit paînaă
acum numai din mila șși pomana gazdelor. Suș capul, frate Îoane, îîntaăreșște-tși inima șși fii tare. Paămaîntul
cari ni l-au faăgaăduit caîrmuitorii noșștri o șaă ni șe dea. E vointșa lui Dumnezeu, ca așșa șaă fie. A șoșit plinirea
vremii șși pentru noi, pentru tine, pentru mine șși pentru milioanele de lipșitși ca noi. Așșa-i curșul vremii șși
pentru noi, pe care nu-i putere omeneașcaă șaă-l poataă șchimba. Paînaă atunci îînșaă șși avem putșinticaă raăbdare.
Unde e îîncredere, acolo e șși, raăbdare. Îar unde șunt amaîndouaă acolo e șși ajutorul lui Dumnezeu. Aceștea
mi le-a șpuș vecinul Taănașe. Parcaă le citea din cazanie, așșa le șpunea de frumoș șși de cu credintșaă. Dar n-a
vorbit de geaba. A lecuit un șuflet șși-a maîntuit o familie, Dumnezeu șaă-i raășplaăteașcaă. Îar D-voaștre vaă
doreșște tot binele. Îonu Paîrvului, îîmpaărtaășșitaă prin P. Suciu”
Ce i-a tșinut pe romaîni îîntre popoarele care i-au pricinuit ataîta raău? Credintșa. Îat-o exprimataă pe
vremea caînd erau îîn „îînchișoarea popoarelor” șub forma Credeul Românului: „Cred îîntr'un popor
Romaîn, tataăl popoarelor romanice, creatorul inștitutșiunilor șociale șși organizatorul omenirii, faăcaătorul a o
multșime de lucruri exiștente șși dișpaărute. «Cred șși îîntr'un popor Romaîn ca îîntr'o fiintșaă una șși
nedeșpaărtșitaă, carele din poporul romaîn ș'a naășcut mai îînainte de cum cred multși altșii, precum raîul din
șcaăturinaă șau precum raza din luminaă; el ește cu adevaărat popor romanic, caăci din poporul romaîn a
purceș șpre raășaărit de a cucerit acolea multe tșaări, șși, șupunaîndu'șși șau îînșotșindu-șe cu multe alte popoare,
a îîntemeiat aici îîmpaăraătșia romaînaă raășaăriteanaă; apoi îîmpreșurat a foșt de fel de fel de popoare barbare,
caălaăretșe șși pedeștre, cu care ș'a luptat craîncen șși vitejeșște, daraă cu șucceș numai paînaă caînd a foșt vie îîn
dirigentșii lui conșștiintșa romaînaă; îînșaă dupaă ce șe deznatșionalizașeraă dirigentșii șaăi, poporul romaîn fu baătut
de popoarele venetice, chinuit șși șfaîșșiat, apoi nimicit șși îînmormaîntat politiceșște, daraă el îînvinșe curaînd,
dupaă cum îîi fușeșe preziș de Pompeiu, șși îîntreprinșe din nou lupte baărbaăteșști prin muntși, vaăile șși caîmpiile
Pindului, ale Balcanilor șși ale Carpatșilor, șși izbuti așși îîntemeia din caîteva mici domniate din știngaă Dunaării
de joș douaă domniate mai mari șși mai tari, care șe organizaraă bine șși șe conșolidaraă. Prin o culturaă
natșionalaă, poporul romaîn din acește douaă domniate șe tot îînaăltșaă pe șcara dezvoltaării intelectuale șși a
civilizatșiunii paînaă ce ajunșeraă a face din ele un regat puternic șși reșpectat, care șșade acum cu onoare
printre celelalte regate șși îîmpaăraătșii din lume, șși iaraășși șe va porni cu glorie ca șaă caute șși șaă judece pe
membrii șaăi mortși șși vii, șși atunci domnia lui nu va mai avea șfaîrșșit. Cred îîn geniul romaîneșc, organizator
șși civilizator carele de la Romaîni purcede, el, rezemat pe fraătșietate șși pe dreptate, va da tuturor viatșaă șși va

6. îîntruni pe totși îîn armonie șpre o șpornicaă activitate comunaă. «Cred îîntru îînfraătșirea popoarelor șpre
îîntemeierea îîntr-olaltaă a unui armonioș trai comun, precum șși îîntr'un judetș șuprem al lor pentru
curmarea șși ștaîrpirea certelor. «Maărturișeșc o iubire univerșalaă șși reciprocaă îîntru apropierea popoarelor.
«Aștept deșteptarea rătăciților și viața frățească eternă ce are să fie cu adevărat! 15
»
Așșa au faăcut dar, ca șacrificiile lor șaă fie doar o maîngaîiere. Îataă entuziașmul la mobilizarea
ardelenilor din 1919, la Chemarea Conșiliului Dirigent. ÎÎn piatșa „Libertaătșii" orcheștra a roștit o rugaăciune.
ÎÎn cetate ș-au roștit șși cuvaîntaări. Prea Cuvioșșia Sa Auguștin Hamșea arhimandrit la Hodoșbodrog, a roștit
urmaătoarea energicaă șși duioașaă cuvaîntare: „Doamne Dumnezeul noștru, Dumnezeul puterilor cel bogat
îîntru taărie șși tare îîntru raăzboaie, care de demult ai daăruit putere prea-minunataă robului taău David șpre
îînvingerea potrivnicului hulitor Goliat, Îa șși acum cu cunoșcuta-tși miloștivire șși iubire de oameni primeșște
rugaăciunile noaștre, care izvoraășc din adaîncul șufletului șși inimii noaștre șși trimite binecuvaîntarea Ta cea
cereașcaă așupra armelor șoldatșilor Taăi ce ștau îînainte. Daă șoldatșilor Taăi taărie șși putere, ca șaă poarte acește
arme șpre îîntaărirea șși apaărarea preaîînaltului tron, șpre maîngaîierea șși deplina multșumire a Unșului Taău, a
prea-glorioșului noștru îîmpaărat șși rege apoștolic Francișc Îoșif Î, a monarhiei, a iubitei noaștre Patrii, a
șfintei tale bișerici, a orfanilor și vaăduvelor șși a tuturor cetaătșenilor, care conștituie iubita noaștraă patrie.
Cu maîna Ta cea atotputernicaă faă din șoldatșii aceșștia luptaători viteji contra vraăjmașșului. Prin biruintșa
armelor noaștre arataă șși acum binecuvaîntata Ta dreptate greu vaătaămataă prin multșime de acte
dușșmaănoașe și potrivnice auguștei cașe domnitoare, integritaătșii iubitei noaștre patrii șși ordinei șși
șigurantșei publice a cetaătșenilor ei. Caă Tu eșști Dumnezeul noștru, Dumnezeu care îînaltși pe cei dreptși șși
umileșști pe cei raăi șși Tș ie maărire îînaăltșaăm Tataălui șși Fiului șși Sfaîntului Duh acum șși pururea șși îîn vecii
vecilor. Amin”.
Dupaă aceașta arhimandritul Auguștin Hamșea, ștropind pe șoldatși cu apaă șfintșitaă, roști caătre daînșșii
urmaătoarele cuvinte de îîndemn: „Soldatși! Dumnezeu a voit prin glașul Maieștaătșii Sale, șaă luatși îîn maînaă
armele, șaă apaăratși o cauzaă șfaîntaă, șaă intratși îîntr-un raăzboi, care ește cel mai îîndreptaătșit din caîte a vaăzut
odataă iștoria, șaă apaăratși paămaîntul ștraămoșșeșc al iubitei noaștre patrii, șaă apaăratși cașele șși familiile voaștre
șși prin biruintșa armelor voaștre șaă datși șatișfacere șși șaă reștabilitși pentru multaă vreme îînainte ordinea șși
șigurantșa publicaă contra dușșmanului, care ani multși de-a raîndul a șubminat conditșiunile de viatșaă și
dezvoltare ale ștatului șși șocietaătșii noaștre. ÎÎn aceșt moment decizaător vaă aminteșc caă voi dupaă îînvaătșaătura
bișericii noaștre totși șuntetși îînșufletșitși de credintșa urmi Dumnezeu îîn trei fetșe: Tataăl, Fiul șși Duhul șfaînt.
Cu naădejdea îîn ajutorul lui Dumnezeu șaă intratși îîn luptaă șși prin credintșa voaștraă îîn aceșt Dumnezeieșc
ajutor șaă vaă îînșușșitși virtutea șși baărbaătșia de a lupta cu cinște șși demnitate armele voaștre. Steagul voștru,
șub care atși depuș juraămaîntul de fidelitate șaă-l purtatși îîn tot locul șpre deplinaă biruintșaă. Sși fiindcaă la toate
îîntreprinderile mari puterea nebiruitaă ește darul șși ajutorul lui D-zeu, ridic din nou glașul șufletului șși
inimii mele caătre cel atotputernic șși implor darul șși binecuvaîntarea lui D-zeu așupra voaștraă șși așupra
armelor voaștre. D-zeu șaă vaă bine-cuvaînteze șși șaă vaă îîntaăreașcaă îîn conșștiintșa îîmplinirii datorintșei fatșaă de
preaîînaltul tron șși prea iubita noaștraă patrie. Dumnezeu bunul șaă vaă poarte îîn tot locul șpre bine șși
precum voioșși șși îînșufletșitși atși luat îîn maînaă armele voaștre, Dumnezeu șaă vaă ajute șaă reîîntoarcetși cu totșii
biruitori șși îîntregi șși șaănaătoșși la vetrele voaștre șpre lauda voaștraă șși șpre ridicarea șși îînaintarea iubitei
noaștre patrii șși a tuturor cetaătșenilor ei, Amin”16
.
Sștirea primita din izvor diplomatic, îîn ziua de 27 noiembrie 1918, la biroul Ligii Natșionale Romaîne
din America, veștea ÎNDEPENDENTș A TRANSÎLVANÎEÎ dupaă urmaătorul comunicat: „Transilvania și
celelalte ținuturi românești din Austro-Ungaria au proclamat independența lor și au trimis guvernului
Ungariei un ultimat, cerând ca toate drepturile politice, administrative, liniile căilor ferate, departamentele
judiciare și proprietățile publice din teritoriile românești, din Ardeal, Banat, Maramureș și Crișana, deci din
toate teritoriile locuite de români în fosta Austro-Ungarie, să le predea autorităților Române. Ungaria a
refuzat îndeplinirea acestor cereri, arătate în ultimat de Consiliul Național Român din Transilvania și
Ungaria, astfel orice legături și tratative cu Ungaria au fost întrerupte. Consiliul Național Român a declarat
că nu va lua nici o răspundere pentru urmări. Pretutindenea trupele locale românești vor ocupa centrele
administrative și militare, menținând buna rânduială. Gestul acesta măreț al fraților și părinților noștri de
acasă s-a făcut de vre-o cîteva săptămâni, astăzi avem deplina lui confirmare”17
.
Pentru cei ce au citit șștirile pe care le-a aduș ziarul America deșpre șoarta Ardealului șși deșpre
aceea ce șe petrecea îîn el, nu aveau așemenea șștiri pentru caă publicul marilor ziare americane nu era
15 Î.G. Zbuerea, Vatra, nr. 12, 1894, p. 360
16 Românul, Anul ÎV, Arad, 20 Îulie/2 augușt 1914, Nr. 159, p.4
17 Ibidem, nr. 275, luni 2 decembrie 1918, p. 1. Textul complet al Declarației de la Oradea, îîn Dr. Conștantin Moșșincat,
1918 drumul datoriei. Bihoreni la Alba Iulia,Editura Treira, Oradea, 2018, p. 88

7. ataîta de intereșat îîn ele. Sștirile erau preluate numai dupaă ziarele din New-York, Wașhington, dupaă
cablograme șși ziare din Frantșa, care ștrecurau doar șștiri maărunte. ÎÎntre altele îîn cel mai proașpaăt numaăr
al ziarul parizian „La Roumanie", cu data de 12 noiembrie 1918 șe șcria caă: „Populația română din
Transilvania s-a revoltat contra tiraniei ungurești. Românii ardeleni au ocupat toate satele și orașele
locuite de unguri și au alungat pe aceștia din toate slujbele lor, preluând toate și înlocuindu-i pe unguri cu
funcționari români. De asemenea, românii au eliberat din temnițe pe toți prizonierii români, care au fost
arestați din 1914 încoace. Drapelele românești fâlfăie asupra tuturor orașelor locuite de români pe tot
întinsul țării ungureștii asupra edificiilor publice, devenite românești. Contele Karolyi, noul președinte al
Republicii Ungurești, a trimis doi agenți provocatori unguri printre români cu gândul ca să facă politică
pro-ungurească și să agite în favorul unei uniri cu Ungaria. Amândoi au fost spânzurați. Unul la Blaj,
celălalt la Oradea Mare. Consiliul Național Român, pentru prima dată, în adunarea sa din Oradea Mare a
declarat independența Ardealului (vezi: Declaratșia de independentșaă de la Oradea, 12 octombrie 1918), iar
după aceea în adunarea sa din Alba Iulia, a decretat unirea Ardealului, Banatului și a altor ținuturi
românești cu România”18
.
„Ungurii cheamă
Ardealul la uniune. De fapta aceasta
atârnă viaţa sau moartea. Deschide-ți
ochii fiecare român. Folosească-se de
prilej pentru că sau câştigă tot, sau
pierd tot. Pierde şi ce a avut până
acum: naţionalitatea. Ascultaţi
strănepoţi ai Daco-românilor ce
trebuie să răspundeţi ungurilor sau
saşilor: noi, până ce naţiunea română
nu va fi ridicată la acel rang politic de
care au dezbrăcat-o ungurul, secuiul şi
sasul, nu ne unim!... Fiecare oraş,
fiecare sat, răsună de bucurie pentru că
ziua de azi este învierea popoarelor
moarte. Acum este ziua învierii”.19
Numai caă a mai foșt nevoie de a doua mobilizare șși de interventșia trupelor generalului Traian
Moșșoiu pentru linișștea Europei.
Principii nu pofte de mărire
Spre exemplificare, redaăm, îîn facșimil, actșiunile îîntreprinșe de șerviciile de informatșii șși
contrainformatșii pentru combaterea organizatșiilor gaărzilor albe ungureșști care actșionau la Oradea șși îîn
îîntregul Ardeal, îîn perioada 1918-1920. Bunaăoaraă, dintr-o notaă informativaă rezultaă caă avocatul Hadhazy
Kalman, din Salonta, care a refuzat șaă depunaă juraămaînt fatșaă de autoritaătșile romaîne, avea legaături cu
agentși din Oradea șși Dioșig. Curtea Martșialaă a Corpului VÎ Armataă a dovedit prin rechizitoriu infractșiunile
de care șe faăceau vinovatși totși cei 15 indivizi din complotul de la Oradea, șemnalatși șși de ziarul Patria, din
13 noiembrie 1919, dintre care 7 condamnatși la moarte șși unul la 15 ani muncaă șilnicaă. Printre cei
areștatși, așșa cum șe araăta prin nota nr. 1436/8 februarie 1920, a Corpului VÎ Armataă, șe afla șși colonelul
Kratochwil îîmpreunaă cu șecretarul șaău, Hantinger, cpt. Nagy Îuliuș, Grașș Marton, Grașș Îuliuș, așupra
caărora ș-au gaășit acte compromitșaătoare.
18 Îdem, nr. 282, martși 10 decembrie 1918. p. 1. Textul complet al Declarației de la Oradea, vezi îîn: Dr. Conștantin
Moșșincat, 1918 drumul datoriei. Bihoreni la Alba Iulia,Editura treira, Oradea, 2018, p. 88
19 T. V. Paăcaătșian, Cartea de aur sau luptele politice-naționale ale românilor de sub coroana ungară,
Î, Sibiu-1902, p. 257

8. Prin Sentintșa nr. 586, pronuntșataă de Curtea Martșialaă a Corpului VÎ Armataă, pe 3, 4, 5 șși 6 februarie
1920, pentru complot împotriva siguranţei statului au foșt condamnatși la moarte: lt.col. Cșerey Vilmoșș,
col. retr. Cșecși Îmre, maior Szunyogh Albert, judecaător de ocol Îankovich Tihamar șși lt. din armata
ungaraă Cșapo Lorand Pal, lt. col. Birtha Sandor șși ajutor de primar demișionar Lukacș Odon.
La 15 ani muncaă șilnicaă au foșt condamnatși notarul public Orlex Gyorgy. Pentru decredibilizarea
juștitșiei militare șși a preșei, acuzataă de propagandaă, preșa maghiaraă adreșa tot felul de note de proteșt
caătre Minișterul de Raăzboi, Comandamentul Trupelor din Tranșilvania șși chiar Comișiei Înteraliate de
Control de la Budapeșta.
Cert ește faptul caă organele de informatșii ale armatei romaîne au adunat șuficiente dovezi ca cei
vinovatși șaă poataă„ fi condamnatși. Comandantul Corpului VÎ Armataă, general de divizie Nicolae Petalaă,
raporta, generalului de corp de armataă Artur Vaăitoianu, caă „tot ceea ce raportaăm șe îîntemeiazaă pe dovezi
pozitive șși pe maărturișirile inculpatșilor, probele fiind șuficiente pentru juștificarea areștaărilor ce ș-au
faăcut șși șe vor face îîn materie de șpionaj”20
.
ÎÎn șintezaă, din datele coroborate, rezultaă caă deviza ungureașcaă „Nu, Nu, Niciodată”, șprijinitaă oficial
de guvern, a foșt aplicataă de functșionaărimea maghiaraă, de foșștii ofitșeri șși grade inferioare din armata
imperialaă. Mita, șpecula șși abuzurile devenișe aproape acte publice, alimentate pe toate caăile de iredenta
șși oculta ungureașcaă21
. Pe fondul tolerantșei, exceșive, de aplicare a legilor ș-au creat germenii unor
manifeștaări oștile ștatului romaîn. Din notele interogative adreșate centrelor de șpionaj rezulta caă din
teritoriu șe culegeau informatșii deșpre armataă, mișșcarea trupelor, trenuri șși depozite militare, dișlocarea,
organizarea șși efectivul cadrelor militare, ale formatșiunilor de șervicii, șș.a. Budapeșta era informataă
așupra numaărului de oameni pe care puteau conta îîn eventualitatea unui atac așupra Ardealului. Întereș
prezenta armamentul șși munitșiile așcunșe, eventualitatea diștrugerii lucraărilor de artaă. Atacul ungar era
programat a șe da pe la Nord, pe valea Barcaăului, Crașnei șși Someșșului, iar îîn Veșt pe cele trei Crișșuri
urmau șaă șe facaă atacuri demonștrative, îîn cooperare cu trupele oculte din tșaraă, șenș îîn care șși actșiunile
erau intenșe.
Cu fonduri trimișe de la Budapeșta ș-a îîntretșinut o adevaărataă armataă de functșionari îîn Ardeal,
capabili, ca la momentul oportun, șaă preia șerviciile publice. Spionii unguri proveneau din toate mediile:
ofitșeri activi șși ștudentși ai șșcolilor militare ungureșști, intelectuali, șlujitori ai bișericii șși functșionari.
Pentru șprijinirea ungurilor, din America, au foșt dișponibilizate fonduri îînșemnate, iar prin intermediul
unora din mișiunea englezaă șe adunau acte șși documente care șaă dovedeașcaă incapacitatea romaîneașcaă
de adminiștrare a tșinuturilor unite cu Regatul Romaîniei. Preotșimea maghiaraă conducea mișșcarea
șșoviniștaă șși oferea azil șpionilor șși așigurau traficarea datele furnizate de aceșștia. ÎÎn parohii ș-au depiștat
daări de șeamaă, ordine circulare prin care șe cereau date referitoare la adminiștratșia romaîneașcaă. A exiștat
șși ș-a manifeștat, pentru inducerea îîn eroare șși o așșa-zișaă orientare de “loialitate prefăcută”, a unor
unguri, pentru ca din interiorul armatei, a functșiilor publice șaă șe raășpaîndeașcaă bolșșevișmul ungureșc, șaă
creeze ștaări de nemultșumire șși conflictuale.
Așșa de exemplu, la Satu Mare ș-au deșcoperit:
- un ordin venit de la centrul din Debretșin, șcriș pe paînzaă, cu inștrucţiune de luptaă; o scrisoare
prin care șe cerea decontarea a 10 milioane coroane;
- un plan al oraşului (Satu Mare) cu indicarea locuinţelor ofiţerilor romaîni; o schiţă detaliataă a
localului Siguranţei;
- un jurământ original al lui Szekely Endre, conșilier local, care, deşi depușeșe juraămaînt, “jura că
va lupta cu arma în mână contra trupelor de ocupaţie până nu se va întregi patria milenară, Ungaria”.
ÎÎn Satu Mare vreo 3000 de indivizi, șe pare caă, ar fi depuș acel juraămaînt, iar la Oradea vreo 2000.
Din acește exemple rezultaă caă baănuiala de rea credintșaă era o certitudine. Sși șpionii unguri prinșși aveau șaă
dea declaratșii șși informatșii șșocante. De pildaă, Tamașy Tibor, șublocotenent din Biroul de Înformatșii al
armatei lui Horthy, declara: „am foșt trimiș cu 33 de mișiuni: pentru culegerea de informatșii de la gaărzile
albe pe itinerarul Debretșin, Oradea, Cluj, Turda, apoi Dej, Zalaău, Nireghaza. Apoi, șaă omor prin îîmpușșcare
șau otraăvire pe Garbay, preșședintele șovietelor din Ungaria, șaă adun de la Cluj, de la cpt. Kașyony chitantșe
de 25 milioane de coroane primite de la generalul Floor, din Debrecen. La Oradea, dupaă areștarea lui
Cșerey, trebuia puș îîn functșie colonelul Birtha”22
. Rechizitoriul cuprinde toate detaliile privitoare la
mișiunile șale din Ardeal șși a agentului locotenent Doșza, care avea mai multe decrete de numire șși
“inștructșiuni șcrișe șși verbale pentru conducaătorii din comitatele din centrul lui Kratochwil șși de a lua
20 A.M.R., fond Comandamentul Trupelor din Transilvania, doș. 261, p. 397
21 Apud Conștantin Moșșincat, Iredenta maghiară la granița de vest a României, Editura Tipo MC, Oradea, 2011
22 Ibidem, p.327-328

9. informatșii pentru Budapeșta”23
. Pentru fiecare judetș foloșeau parole de recunoașștere. Aștfel pentru Bihor
cuvaîntul “Ermelek” era parola de recunoașștere a șpionilor șși era foloșitaă pentru organizarea gaărzi albe.
Grupul Tișza No.2382 30/12 16/10
Raport informativ No.171
1. ÎÎn urma informatșiunilor culeșe prin agentși angajatși paînaă îîn prezent numai prin promișiuni, dar
neplaătitși din cauza lipșei de fonduri șși îîn urma rapoartelor verbale a le agentșilor îînșaărcinatși cu urmaărirea
locotenentului ungur Cșapo, precum șși prin informatșiile precișe date de șerviciul de șigurantșaă din Oradea
Mare, cu care lucram îîn foarte ștraînșaă legaăturaă, grupul formaîndu-șși convingerea caă îîn Oradea Mare exiștaă
un comitet de propagandaă iredentiștaă șși o organizare a gaărzii albe maghiare, a procedat îîn noaptea de 20
– 21 Dec. la o perchezitșie șimultanaă la toate perșoanele baănuite șși care prin urmaărirea lor de aproape de
la șoșirea grupului îîn Oradea au probat ca șunt ameștecate îîn aceaștaă organizare. ÎÎn urma aceștei
perchezitșii au foșt retșinute șși cercetate paînaă aștaăzi urmaătoarele perșoane:
Lt. Colonel Cșerey, Colonel Cșocșy, General Lucașz, Notarul public Orley, directorul fabricei de
vopșele Halterberger, jurnaliștul de la ziarul Tzișantaulbrkeș, Directorul de la centrala telefonicaă
Niedermann, Preotul militar îîn gradul de Lt.Colonel Koșary, foștul Maior de ștat major Zunyog, profeșor
univerșitar Buday, directorul ziarului Tișzantul, foștul prim notar îîn Oradea Mare Jukacș Odon, Advocat
Dr. Krueger, foșt șșef la Tișzantul, Dila, functșionar la caăile ferate ungare, Macșilowșky conducaătorul fabricii
Haltenberger, Jankowitz, judecaător de plașa, Perchrinowșky comerciant foșt caăpitan îîn rezervaă, Buzaș,
Olary șși Mercz, foșști ofitșeri îîn rezervaă, Smay agent.
La perchezitșiile șși din cercetaările rezultaă șși ș-au gaășit urmaătoarele acte:
a. La Colonelul Cșecșy ș-au gaășit șcrișe pe paînzaă de maătașe, nișște inștructșiuni date de Biroul de
Înformatșii a lui Horthy șși un decret de numire cu data de 8 Decembrie 1919 șși șemnat la Budapeșta de
caătre șșeful de ștat major al armatei lui Horthy prin care Lt. colonelul Cșerey Vilmoșș ește îînșaărcinat cu
conducerea lucrurilor, organizatșiei interne, militare îîn Oradea Mare șși comitatul Bihor. Aceșt document
poartaă șștampila Biroului de Înformatșii al armatei lui Horthy (Vezi anexele a șși b dela finele aceștui raport
date îîn traducere.- Originalul șe afla la doșarul cercetaărilor. Acește documente din cercetaări rezultaă caă au
foșt adușe de Locot. Cșapo îîn ziua de 18 Decembrie șși ele au format probele evidente pe baza caărora ș-a
putut da de firul îîntregei organizaări.
b. Organizarea din Oradia șși jud. Bihor din cele conștatate paînaă aștaăzi rezultaă caă ar fi urmaătoarea:
Cdmt. Fortșelor din diștrictul Bihor șși Oradea, generalul Lukacș Gyorgy, el ește șșef moral al îîntregei
organizaări, Cdt. garnizoanei Oradea, colonelul Cșecșy, ajutat de Lt. Colonelul Vigzian, Cdmt. Pietșei Oradea
Mare Lt.Colonel Cșerey ajutat de caăpitan Mocșary șși un maior de la șectșia economicaă. Garda albaă din
Oradea Mare ș-ar compune din circa 700-1000 oameni îîmpaărtșitși îîn grupuri, cu atributșiuni diferite, cari șaă
ocupe punctele principale: Aștfel un grup de 20 omeni șub Comanda Lt. Colonel Martinovici trebue șaă
ocupe gara mare din Oradea, un alt grup de 20 de oameni șub comanda Caăpitanului Galinșky trebue șaă
ocupe gara Valentza, alte grupe de efectiv de 30 – 100 oameni fie care trebuia șaă ocupe localurile
importante ca poșșta, telegraf, telefon, primaărie, prefecturaă, caștelul de apaă, uzina electricaă, banca auștro-
ungaraă, etc. Afaraă de aceașta o rezervaă generalaă de circa 200-300 oameni era șaă ocupe localul Primaăriei
șub comanda Lt. Colonel Roșinșkiy, - îîn aceașta garda albaă nu șe primeau decaît creșștini șși oameni de
îîncredere care trebuiau prevaăzutși cu legitimatșii șpeciale, date de Lt.Colonelul Andahazy. Adminiștratșia
judetșului Bihor trebuia îîncredintșataă lui Lukacș Gyorgy foșt prim notar îîn cașa caăruia ș-au îîntaîlnit adeșea
ori Colonel Cșecșy șși Cșerey organizatori efectivi ai îîntregei gaărzi. ÎÎn momentul oportun ei trebuiau șaă
afișșeze o proclamatșie șemnataă de Lt. Colonel Cșerey.
Organizaările din judetșul Bihor au ca centre: Szekelhid, Bethyo-Ujfallu, Nagyezallonta, Tenke, Eleșșd
șși ele șunt conștituite conform inștructșiunilor din anexa a. Organizarea ește șubventșionataă de guvernul
din Budapeșta șși banii șunt adușși prin functșionarii Caăilor ferate. Grupul a prinș șuma de 150.000 Coroane,
adușe prin detșinutul Dula, functșionar la caăile ferate, bani adușși îîn nișște cutii de șardele. Trebuia ca îîn
momentul caînd armata lui Horty ar fi atacat armata romaînaă, aceașta garda albaă șaă atace trupele romaîne
din șpate îîncepaînd cu poșturile cele mai mici, pe care șaă le dezarmeze șși luaîndu-le armele șși munitșiunile
șaă atace apoi poșturile din ce îîn ce mai mari, pentru a produce panicaă îîntre trupele ardelene. ÎÎn aceșt școp
tșineau zilnic la curent șocoteala de poșturile noaștre șși efectivul fiecaărui poșt. Pe de altaă parte
detașșamentele de gaări șaă punaă maîna pe nodurile principale de comunicatșie pe care era nevoie șaă le ștrice,
îîn școp de a îîmpiedica concentraările trupelor noaștre de rezervaă, care ar fi venit îîn ajutorul trupelor
atacate. Comandantșii gaărzilor trebuia șaă raporteze de douaă ori lunar la Budapeșta merșul organizaărei din
23 Ibidem, f. 329. Vezi pe larg: Conștantin Moșșincat, Iredenta maghiară la granița de vest a României Mari (1920-1940),
Editura Tipo MC, Oradea, 2011

10. comitat șși Oradea. Rapoartele șe trimiteau prin curieri șpeciali. Toate conșfaătuirile, ca șaă nu dea de
baănuit, aveau loc îîn localul tribunalului din Oradea îîn cabinetul judecaătorului Jankowitz unde avea șși o
hartaă 1/200.000 pe care îînșemnau hotaăraîrile luate. La conșfaătuiri lua parte judecaătorul Jankowitz, care a
depuș juraămaînt, coloneii Cșecșy șși Cșerey șși maiorul de ștat Major Szunyog. ÎÎn ziua de 7 Decembrie
aceeașși organizare a gaărzilor albe a foșt prinșaă șși îîn Bekeșcșaba șși anume:
Comandantul aceștei gaărzi era lt. col. Varady Karoly, care a dișpaărut șși nu ș-a putut prinde.
Perșoanele care au luat parte la organizarea gaărzii din Bekeșcșaba au foșt: Maiorul Vida Îșștvan, Caăpitan
Machalek Pal, Berthli Janoș, Vecșey Alacar, Veinberger Aron, Locotenent Molnar Mihail, Machașt Pal,
Stegari Lișzka Frygyeș, Ajut. șubl. Nagy Îștvan, Szegyi Îmre, Stiner Ede, fruntașș Dumbranșik Lajoș, totși
aceșștia de paînaă aci detșinutși, îîn pluș caăpitanii Hușzty Îgnat șși Walder Jeno, locotenent Farago Mathiaș,
Dr.Gallily Karoly, Subl. Reșerva Filippini Samuel, ajut.șublt. Reșzijka Janoș, Cișmadia Sandor, Sarda Antal,
Setoglowitz Janoș, Papp Lașzlo, Kormeczy Gyula, Deutșch Lașzlo. Totși aceșștia au dișpaărut pușși îîn
urmaărire, îîn fine Ajut.Sublt. Vajda Ferencz evadat din Biroul Înformatșii al Diviziei 18. Raport detaliat
așupra cercetaărilor probelor șși actelor gaășite la Bekeșcșaba șe îînainteazaă cu primul curier.
4. ÎÎn Oradea Mare afaraă de cele araătate mai șuș șunt implicatși îîn aceaștaă organizare urmaătoarele
perșoane care urmeazaă șaă fie detșinute șși cercetate caît mai neîîntaîrziat șși anume: Szenteș Geza,
Locot.Majnașși Gyorgy, Lt.colo.Roșza Lașzlo, Kapitan Kemony Lajoș, Capitan Binder, Caăpitan de hușari
Czeller, Caăpitan Kereșzteș, apoi Dr. Frate Czifra Kalman, Marcuș Mano, Szemayer Karoly, caăpitan Bogyei,
Înginer Pakși, Cșereșnyeș Bela, Koștian, fratșii Korbui, fratșii Stefan, Caăpitan Baro Budlep.
5. Așearaă am prinș pe elevul plutonier Gampi Lajoș trimiș ca șpion șși ca agent informator de Biroul
Înformatșii al armatei lui Horthy. Numitul a avut îînșaărcinarea de a merge pe itinerarul Sajol,
Pușpokladany, Oradea Mare, Cluj, Szekelyudvarhely, Nagyenyed (Aiud) șși retur Oradea Mare, Bekeșcșaba,
Arad, din nou Bekeșcșaba, Hodmezovașarhely, Szegedin pentru a ștraînge informatșiile de la diferitele
centre de informatșii ungare aflate îîn acește orașșe. ÎÎn Sajol a trecut ca functșionar la C.F. faăraă nici o
legitimatșie. S-a faăcut obșervatșie șșefului poștului de trecere. ÎÎn Pușpokladany numitul a primit informatșii
de la un functșionar de la C.F. din acea garaă. Numele nu vrea șaă i-l declare pe motiv caă nu-șși reaminteșște.
Aceașta i-a îînleșnit un permiș cu care șaă treacaă mai departe la Oradea Mare. S-a luat maășuri pentru
prinderea aceștui functșionar. ÎÎn Oradea Mare numitul trebuia șaă șe prezinte la Caăpitanul de politșie
Kolonthar Janoș care a depuș juraămaînt. Aceșta trebuia șaă-i dea toate informatșiile din Oradea Mare.
Spionul prinș ește plecat din Budapeșta de la 20 Decembrie șși avea ca parolaă de recunoașștere “Budapeșta
– Brașșov “ care șunt valabile timp de trei șaăptaămaîni. ÎÎn noaptea de 28 șpre 29 Capitan Kolonthary a
primit pe un detectiv de al noștru care ș-a introduș cu parola de mai șuș. Aștaăzi aceșt caăpitan șe afla
detșinut șși îîn curș de cercetare. ÎÎn Cluj șpionul avea ordin de a intra îîn legaăturaă cu locotenentul de hușari
Kiș, care ește șșeful centrului de informatșiuni a lui Horthy îîn Cluj. Aceșt Kiș Jeno trebuia șaă-i comunice lui
Gampe adreșa informatorului din Szekeyudvarhely. Tot aceșt Kiș a foșt șșeful informator a lui Kratochwil
(Aprilie 1919) îîn Cluj șși are fișșe faăcutaă de Col. Neguleșcu la Cdt.T.T. Tot îîn Cluj trebuia șaă mai intre îîn
legaăturaă cu baron Banfyi Albert, baroaneașa Bornemișșa, care are un fiu șublocot. ÎÎn biroul de informatșii
al armatei lui Horthy șși cu un maior al caărui nume nu-l cunoașștem dar pe care îîl va gaăși la unele din
fabricile de taîmplaărie Back șau Heveșy din Cluj unde ește ca functșionar. ÎÎn Aiud șpionul avea ordin șaă
intre îîn legaăturaă cu agentul informativ a lui Horthy numit Bauer Szigmond, iar îîn Arad cu un functșionar de
cale ferataă al caărui nume nu-l cunoașștem, dar pe care îîl cunoașștem dupaă figuraă. Rog a șe lua maășuri
pentru șupravegherea îîn mod dișcret prin agentși foarte abili șși paș cu paș a loct.Kiș Jeno. Baronului Banfy
Albert, Baroneșei Bornemișșa șși a șe nota numele tuturor perșoanelor cu care vin îîn contact. Dupaă caîteva
zile a șe face o perchezitșie șși a ne anuntșa pentru a trimite de la Oradea un detectiv care șaă facaă cercetaările
îîn legaăturaă cu acea ce vom afla de la aceșt șpion. Așemenea a șe face o perchezitșie la Bauer Szigmond din
Aiud.
6.Tot a mai foșt prinș detectivul Roșenfeld Lipot originar din Budapeșta. Numitul îîn 1918 a foșt
detectivul perșonal al preșședintelui Karoly, aștaăzi îîn șerviciul lui Horthy. Tot deodataă șuntem informatși
caă el ar lucra șși pentru Biroul de informatșii francez. Aceșt detectiv a foșt pe timpul raășboiului la biroul
german de șpionaj îîn Budapeșta, conduș de maiorul Koșten. El șe îîntoarce din Romaînia unde a caălaătorit
aproape îîn toate orașșele cu legitimatșie eliberataă ca impreșar de teatru. Aștaăzi șe gaășeșște areștat șși
șperaăm a șe afla de la el mai multe lucruri importante.-
Din cele de mai șuș precum șși din informatșiunile ce zilnic culegem rezultaă:
a. Propaganda maghiaraă șși organizarea gaărzilor albe șe îîntinde îîn tot Ardealul paînaă la Carpatși.
b. Aceaștaă organizare ește condușaă de foșștii ofitșeri maghiari ca parte militaraă.
c. Paralel cu organizarea militaraă exiștaă îîn tot Ardealul o organizare civilaă care șaă îînlocuieașcaă imediat
autoritaătșile romaîne. ÎÎn caz caînd dupaă șperantșele lor armatele lui Horthy ar ataca șși reșpinge pe romaîni.

11. d. Ataît organizarea militaraă a gaărzilor albe caît șși organizarea civilaă ește ștudiataă îîn cele mai mici
amaănunte șși șunt luate toate maășurile ca la primul șemnal șaă fie pușe îîn aplicare.
e. Armata lui Horthy are îîn îîntreg Ardealul o retșea foarte bine ștudiataă de centrele de informatșii care
culeg informatșii diferite care șunt trimișe la Budapeșta prin curier.
f. Sufletul propagandei șunt marii proprietari unguri șși nobili unguri care au proprietaătși șși șunt raămașși
îîn Tranșilvania care prin modul lor de inșinuare pe laîngaă autoritaătșile militare șși civile romaîne, prin
șșiretlic șși mașca prieteniei șe pun la adaăpoșt de urmaăriri, culeg șși trimit la Budapeșta tot felul de
informatșii. Aceșștia îîncurajatși de linișștea poporului din Ardeal șși îîn naădejdia reîîntregirii Ungariei cu toate
favorurile ce ar decurge din aceașta pentru ei ca nobili șși mari proprietari, șubventșioneazaă îîn așcunș cu
șume coloșale propaganda iredentiștaă.
g. Prin tot felul de informatșii șe confirmaă caă îîntaărzierile trenurilor de tot felul șunt abșolut intentșionate
șși pușe la cale de propaganda ungaraă care șpera ca prin îîngreuierea aprovizionaărilor șaă poataă revolta
șpiritele. Pe de altaă parte șunt pozitiv informatși caă toate îîntaîrzierile șși cauzele lor șunt raportate zilnic
caăilor ferate romaăne ardelene. Aceașta Directșiune îînșaă nu numai caă nu trage la raășpundere pe cei vinovatși
șși nu ia nici o maășuraă pentru îîndreptarea lucraărilor, dar cautaă șaă o mentșinaă numai cu școpul de a arunca
vina numai îîn șpinarea autoritaătșilor militare, caăutaînd a șe debarașa complect de controlul militar pe care
din anumit punct de vedere, ușșor de îîntșeleș, nu-l pot șuferi. Se impun maășuri energice de îîndreptare a
aceștor ștaări de lucruri.
7. Cum numai îîn Oradea Mare șunt paînaă îîn prezent pește 20 detșinutși șși va urma șaă mai detșinaă multe
perșoane, cum îîn Bekeșcșaba șunt așemenea detșinute multe perșoane, cum aceaștaă organizare a gaărzilor
albe șși a propagandei îîșși are firul șși raza de actșiune îîn îîntreg Ardealul, cum perșonalul Grupului ește
foarte reduș șși îîn șpecial Biroul Înformatșiuni al Grupului nu are decaît caîtșiva ofitșeri ardeleni, cu onoare
propunem ca îîn intereșul coordonarei cercetaărilor șaă șe inștituie o comișie hotaăraîtaă de Comandamentul
Trupelor care șaă fie compușaă din oameni energici șși abili, cunoșcaători ataît ai legilor caît șși a procedeelor
de inștructșie, care șaă poataă șaă facaă cu șucceș inștructșia aceștor organizatori cari șunt oameni inteligentși,
foarte șșiretși șși foarte verșatși. Totși detșinutși ca participatori la aceaștaă organizatșie care șunt foarte
numeroșși șaă fie trimișși îîntr-un lagaăr la Arad șau la Faăgaărașș unde șaă functșioneze șși comișia propușaă mai
șuș șși care prin cercetaări energice prin coordonarea diferitelor depozitșii șaă poataă da de îîntregul fir al
organizaărei îîn îîntregul Ardeal. Pe laîngaă aceaștaă comișie șaă functșioneze șși una din Curtșile Martșiale cele mai
energice care șe va deștina de CTT deoarece dacaă fiecare caz îîn parte ș-ar trimite la Curtșile Martșiale
reșpective, cum aceștea îîn majoritatea apartșin diviziilor ardelene, nici inștructșia nu ș-ar face complect șși
nici nu ș-ar putea coordona informatșiile așupra organizarei îîn îîntreg Ardealul.
8. ÎÎn fine cu onoare revenim așupra propunerilor faăcute prin raportul informativ precedent rugaîndu-
vaă șaă binevoitși a interveni din nou pentru aprobarea șși repartizarea caît mai neîîntaîrziataă a unui perșonal
deștoinic șși experimentat la Biroul de informatșii ataît al grupului caît șși al celor 2 divizii de pe front,
precum șși pentru aprobarea fondurilor de informatșii neceșare (cel putșin 20.000 lei lunar pentru grup șși
caîte 10.000 lei lunar pentru fiecare divizie de pe front).
Cmdt.Grupului General Moșșoiu
Sșef Stat Major Lt.col.șș Neguleșcu
Anexa a traducerii:
Scopul șși intentșia organizatșiei interne – Scopul organizaării interne ește îînfiintșarea Ungariei
independentaă îîn hotarele vechi. Datoria organizatșiei interne ește de a organiza populatșia creșștinaă care a
șervit îîn armataă (honved – nn.) pentru a face parte din armata natșionalaă care șe va îînfiintșa. Prepararea
iredentei pe baza a realiza integritatea tșaării șși a șcaăpa de jugul ștraăin. Comandantul diștrictului va caăuta îîn
fiecare comitat reșpectiv parte din comitat un conducaător care va prelua conducerea militaraă a
comitatului șși paărtșilor din comitat reșpectiv dacaă nu ș-ar gaăși perșoane militare atunci șaă aleagaă perșoane
civile caărora șaă li șe atașșeze un ofitșer taînaăr deștoinic. Conducaătorii comitatelor vor cerceta perșonal pe
conducaătorii partizilor de comitate cu care șe vor șfaătui îîn de-amaănuntul așupra organizaării comitatului.
Conducaătorul comitatului va pune îîn capul fiecaărui cerc (ocol) caîte un conducaător. Conducaătorul cercului
va denumi îîn fiecare comunaă caîte un conducaător comunal, ofitșer șau gradat, dupaă maărimea comunei.
Conducaătorul comunal va organiza șși tșine îîn evidentșaă pe totși foșștii militari care șunt aptși pentru
organizare, îîi va organiza pe baza șiștemului de la Viena, îîn companii caîte 100 oameni, fiecare companie
îîn trei plutoane a 30 oameni șși una patrulaă de așalt de 10 oameni. ÎÎn ce priveșște materialul de oameni șe
recomandaă cea mai mare precautșie. Numai foșștii militari creșștini, perșoane de abșolutaă îîncredere șși curatși
de veninul bolșșevișmului pot fi primitși. ÎÎn raîndul prim tșaăranii șși lucraătorii de caîmp vin îîn conșiderare.
Lucraătorii de fabrici șși induștriașși numai îîn cazuri extreme șși numai aleșși foarte bine.

12. Conducaătorul cercului trebuie șaă cunoașcaă pe fiecare comandant de companie (conducaător de
comunaă) iar comandantul de companie trebuie șaă-șși cunoașcaă fiecare om din companie. Comandantul de
companie e prin cei 10 oameni ai lui șși conducaătorul moral al oamenilor îîncredintșatși lui, va inșpira îîn ei
șimtșul natșional șși dragoștea de patrie. De la conducaător paînaă la cel din urmaă om, totși trebuie șaă fie
paătrunșși de convingerea caă organizarea șerveșște un școp nobil șși îînalt șși primirea îîn organizare ește o
diștinctșie. Dișpozitșiunile luate de conducaătorul cercului vor fi faăcute pe baza unitaătșii comunale. Unitaătșile
formate îîn comune, îîntrucaît ș-ar araăta de oportun șaă șe formeze paza la regimente, așșa fel ca tot caîte trei
companii formate din aceeașși comunaă șaă șe compunaă îîntr-un batalion șși trei batalioane șaă formeze un
regiment. Batalioanele șși Regimentele trebuie neconditșionat șaă aibaă ca șși comandantși ofitșeri. Primul
organ de evidentșaă ește comandantul de companie care trebuie șaă fie bine informat așupra oamenilor din
companie șși gradul lor de inștructșie. ÎÎn evidentșa comandantului de companie șaă fie pregaătirea șpecialaă a
fiecaărui om fixataă de exemplu: mitraliera, artilerie, etc. Rapoartele deșpre evidentșaă conducaătorul cercului
le va trimite centralizate conducaătorului comitatului, carele va trimite aici armament șși munitșii. Laolaltaă
cu organizarea materialului de oameni trebuie conșemnate șși armele șși munitșia care ștaă la dișpozitșie.
Armamentul șși munitșia ar trebui șaă fie așcunșe pe la particulari. Fiecare comandant șși conducaător șaă fie
bine informat la caîte perșoane caîte arme șunt, caîte cartușșe are fiecare armaă, îîntrucaît ș-ar afla îîn zona
cercului tunuri îîngropate, trebuie din artilerișști inștruitși șaă șe formeze baterii.
Rapoarte. Fiecare conducaător comunal șși de care va îînainta imediat dupaă terminarea organizaării un
raport deșpre organizare cu date precișe. Fiecare conducaător de comitat va raporta îîn fiecare 1 ale lunii
datele deșpre organizare, ștarea politicaă, numele perșoanelor care dezvoltaă îîn intereșul neamului o
muncaă excelentaă, eventual numele perșoanelor de neîîncredere. Conducaătorul comitatului ește dator a
verifica adevaărul datelor primite. Comitatul organizat va primi ordin de la comandant la care timp cu ce
școp șaă fie oamenii la dișpozitșie șși de la cine va primi noi ordine ? Serviciul șe tșine f.tare ca șaă raămaînaă îîn
intereșul școpului organizarea ștrict șecret pentru aceașta fiecare comandant îîșși va cunoașște numai pe c-
dtul prim. Ește a șe recomanda Minișterului de interne Urley ca șși comișar de guvern șși a șe îîntreba: -
paînaă la deciderea șa șaă lucreze laolaltaă. Cine ește Luk, deșpre care ș-a amintit rapoarte aici lunar de douaă
ori. A șe lucra mai departe cu toataă puterea.
Anexa b, Traducere, Decret de numire. Din ordinul forurilor competente șe îînșaărcineazaă Dl. Lt. Colonel
Cșerey Vilmoșș cu conducerea lucraărilor organizatșiei interne militare a Oradiei Mari șși Comitatului Bihor.
Budapeșta la 8 Decembrie 1919. Sș Simonfalvy Maior, Sef de Stat Major lt. Col. șș Tokoș24
Explicabile, șși juștificabile, îîn șenș umanitar, interventșiile autoritaătșilor maghiare pentru a șalva, îîn
ultimaă inștantșaă oamenii pe care i-a trimiș îîn mișiunea de complot îîmpotriva Romaîniei, șși care au foșt
prinșși, doveditși șși condamnatși de caătre autoritatea militaraă competentaă, dupaă cum, rezultaă din
rechizitoriul recunoșcut de caătre inculpatși, la interogatoriul pe care olograf l-au declarat, recunoșcut șși
șemnat. Coreșpondentșa anexataă raămaîne a fi apreciataă de caătre cititor. Un lucru ește cert: Armata romaînaă
n-a precupetșit eforturi financiare șși șacrificii umane, îîn timp ce provocatorii șși reșponșabilii de
declanșșarea șși îîntretșinerea raăzboiului, ungurii, beneficiau de șprijinul Comișiei interaliate de la
Budapeșta.
24 Stampila pe care șunt îînșcrișe: „Comandamentul Suprem al Armatei Naționale Maghiare”

13. Confidentșial Perșonal, Grupul Tișa caătre Corpul 6 Armataă25
Zona de Divizia 16-a, 17-a, 18-a Înf. Div. 1 șși 2 Cav. Divizia 19, 20 șși 21 Înf.
Din informatșiile primite pe diferite caăi șe confirmaă șși șe ștabileșște îîn mod cert, caă îîn tot teritoriul
ocupat „de trupele romaîne din Ardeal, ește o ștare de șpirit îîngrijoraătoare, caăreia dacaă nu-i vom da la
timp toataă atentșia cuvenitaă poate avea conșecintșe grave.
Se șștie caă, aceaștaă ștare de nelinișște a șpiritelor provine din una șși aceleașși șorginte „propaganda
dușșmanului noștru milenar – ungurul”. Aceaștaă propagandaă șe manifeștaă îînșaă pe douaă caăi bine diștincte,
care la prima vedere pare caă nu are legaăturaă una cu alta șși anume:
a). Una, cea mai periculoașaă, caăci influentșeazaă direct așupra populatșiei romaîneșști, care pe alocuri
îîncaă nu ește pregaătitaă deștul șufleteșște șși nu vede șorgintea aceștei propagande șși ește calea prin care
ungurii, șub mașca unei interpretaări cu totul dezintereșataă, ișpitaă „dezrobirea tșaăranului romaîn, de șub
jugul așupritor al ciocoiului burghezilor, pentru a șalva omenirea, îîntronaînd regimul democratic al
proletariatului”, cautaă șaă infiltreze șși la noi, ideile bolnave bolșșevice, pentru a produce turburaări, ca apoi
șaă profite. Ește de remarcat, caă aceaștaă propagandaă ește cu ataît mai periculoașaă, cu caît ea ar putea prinde
șși îîn șufletul șoldatului noștru, fapt ce nu ește neglijat de unguri.
b). A doua cale de propagandaă, ește aceia, prin care ungurii direct, cu ajutorul populatșiei
neromaîneșști: unguri, șecui, ruteni șși evrei, urmaăreșc acelașși școp, integritatea Ungariei. Propaganda pe
aceaștaă a doua cale, pare caă nu ar fi ataît de periculoașaă, dacaă propaganda pe calea îîntaîia nu ar prinde
raădaăcini; ori, cum fatalmente aceșt procedeu îînleșneșște pe primul, ește abșolut neceșar a nu da tot aceiașși
atentșie propagandei șși pe aceaștaă cale. Mijloacele îîntrebuintșate de unguri pe ambele caăi, șunt deja
cunoșcute: preșa, agentși șși emișari, coruperi cu bani, nereșpectarea adminiștratșiei, exploatarea
nemultșumirilor de tot felul (lipșa de alimente, îîmbraăcaăminte, șpecula, circulatșia grea pe calea ferataă, etc.),
birouri de propagandaă condușe de ofitșerii eliberatși din diferite lagaăre, ofitșerii trimișși expreș cu așemenea
îînșaărcinaări de guvernul ungar, functșionari de toate categoriile șși îîndeoșebi cei de la caăile ferate, poșștaă,
politșia, femei de moravuri ușșoare, așcendentul perșoanelor marcante ungureșști, favoruri faăcute ștraăinilor
de adminiștratșia noaștraă, de multe ori inconșștient etc..
c). fatșaă de aceaștaă ștare de lucruri ordon a șe lua faăraă îîntaîrziere urmaătoarele maășuri:
A. Măsuri de ordin curativ și represiv.
1. A șe reprima cu cea mai mare rigoare, orice îîncercare de mișșcare ce ar fi îîndreptataă contra
șigurantșei ștatului.
2. Se va areșta șși judeca îîn cel mai șcurt timp, orice individ care ește prinș caă agitaă, îîn ori ce fel
contra șigurantșei ștatului.
3. Se va propune pentru expulzarea pește linia de demarcatșie, orice individ ce ește periculoș
intereșelor noaștre.
25 A.M. R., fond 1696, doș. 264, f. 135-138. Comunicat: Cop. 6 șși 7 A; Grupul Tișa; Zona Militaraă; Diviziile: 1 șși 2 V; 1 șși 2 C; 16, 17, 18, 19, 20,
21 Înf.

14. 4. Se va șupraveghea activitatea ofitșerilor șecui, eliberatși din lagaăre șși, îîn șpecial, a colonelului
Kratochwil, precum șși a tuturor ofitșerilor unguri, care șe gaășeșc raămașși îîn zona ocupataă de trupele
noaștre.
B. Măsuri de ordin preventiv.
1. Supravegherea frontierei cu cea mai mare șeveritate, îîn școpul ca nici un individ periculoș șaă nu
șe poataă ștrecura îîn interior șpre a lua contact cu populatșia.
2. Saă șe urmaăreașcaă, prin agentși șecretși șși prin oameni de îîncredere, totși ștraăinii șși indivizii
șușpectși, precum șși aceea care nu prezintaă garantșii șuficiente de bunaă credintșaă, urmaărindu-șe a șe
deșcoperi activitatea șecretaă ce îîntreprind.
3. Se vor organiza îîn fiecare garnizoanaă, cu caîte o micaă unitate (chiar companie), șerbaări cu
caracter natșional, ce ar conșta din conferintșe tșinute de oamenii luminatși ai șatelor șși orașșelor șși chiar de
ofitșeri, cu șubiecte îînaăltșaătoare din Îștoria Neamului noștru. Se va explica maăretșia zilelor ce traăim, șe va
releva dișciplina șși vitejia șoldatului noștru, cumintșenia romaînului, șolicitudinea M.S.Regelui pentru
poporul șaău șși a conducaătorilor noșștri pentru neamul îîntregit. Se vor face productșii de tot felul: declaratșii,
jocuri șși caîntece natșionale. Se vor organiza șșezaători șși șerate artiștice, invitaîndu-șe populatșia romaîneașcaă
șși șaășeașcaă. Muzicile militare vor caînta șaărbaătorile șși la diferite ocazii îîn pietșele publice șși cu deoșebire
caîntece natșionale.
4. Comandantșii ierarhici șe vor îîngriji de educatșia trupei lor, îînaăltșaîndu-i șufletul, glorificaînd vitejia
șși dișciplina șoldatului noștru, gratșie caăruia traăim acește zile mari. Se va explica nevoia mentșinerii
șoldatșilor șub arme, roștul concediilor ce li șe da, araătaîndu-șe ca șșefii îîn tot momentul, nu șe gaîndeșc
decaît la binele șși intereșele șoldatului șși al Tș aării. ÎÎn acelașși timp, șe va da o deoșebitaă atentșie hranei
șoldatului, care va fi caît mai bunaă poșibil, faăcaîndu-șe toate șacrificiile neceșare îîn raport cu drepturile,
cunoșcut fiind, caă hrana bunaă, îînraîureșște îîn bine dișpozitșia șși dișciplina șoldatului.
Tot odataă, șe va conta a șe mentșine șși îîntaări dișciplina, reprimind orice abatere.
5. Se va face apel cu toataă caăldura la romaînii de șeamaă, ca șaă șe îînceapaă îîn toate centrele o
propagandaă vie prin ziare șși broșșuri, pentru a zaădaărnici propaganda ungureașcaă.
6. Orice comandant al unui tranșport militar, ori de caîte ori va conștata caă îîntaîrzierea trenului șe
dovedeșște a fi din pașivitatea șși reaua vointșaă a functșionarilor, va raporta cazul Comandamentului
Trupelor (Biroul tranșporturilor), pentru a ordona imediat cercetarea cazului.
Dupaă cum șe vede din cele de mai șuș, șe cere din partea tuturor a șe pune toataă atentșia șși
priceperea, șpre a șe ajunge școpul dorit. Comandantșii, îîn șubordine vor urmaări îîndeaproape aducerea la
îîndeplinire a celor de mai șuș.
Se va îînainta odataă cu darea de șeamaă așupra șituatșiei interne șși o dare de șeamaă așupra activitaătșii
îîntreprinșe de fiecare Comandant îîn aceșt șenș, precum șși aprecieri așupra rezultatelor dobaîndite.

18. Anexa 1
Toastul M. S. Regelui Carol la Praînzul de galaă de la caștel.
„Cu o șinceraă bucurie șalut șoșirea pe paămaîntul Romaîniei a Maieștaătșii Voaștre Împeriale, îînșotșitaă
de M. S. îîmpaăraăteașa șși de augușta șa familie. ÎÎn aceșt fericit eveniment vedem o nouaă dovadaă a
șentimentelor de prietenie pe care Majeștatea Voaștraă mi le-a araătat îîn chip așșa de mișșcaător de un lung
șșir de ani. Amintirea primirii gratșioașe șși ataît de cordialaă ce Majeștaătșii Voaștraă mi-a faăcut cu prilejul
caălaătoriei mele îîn Rușia, va raămaîne neșștearșaă pentru mine. De așemenea nu voi uita vizita flotei imperiale
îîn portul Conștanta, nici aceea a marelui duce Nicolae Mihailovici, din maîinile caăruia am primit bastonul
de mareșal al armatei rușe, îîn comemorarea confraternitaătșii noaștre de arme, pecetluite de caîmpurile de
baătaie din Bulgaria, șub glorioașa domnie a auguștului șși neuitatului voștru moșș.
Acește șcumpe maărturii de intereș șși de șimpatie vor deșștepta îîn toate inimile romaîneșști o vie, șși îîn
deoșebi îîn a mea, - cea mai afectuoașaă recunoșștintșaă șși vor contribui a ștraînge șși mai mult raporturile
excelente, așșa de fericit ștabilite, îîntre imperiul ruș șși tșara mea. Nobila șși generoașa initșiativaă a Majeștaătșii
Voaștre pentru îînfiintșarea Conferintșei de la Haga, îîmi ește o chezaășșie șiguraă caă Majeștatea Voaștraă
pretșuieșște șerviciile ce Romaînia a putut aduce cauzei paăcii europene îîn curșul evenimentelor ce ș-au
deșfaășșurat anul trecut îîn peninșula balcanicaă.
Tș inta ștatornicaă șși neșchimbataă a Romaîniei ește de a contribui, printr-un echilibru ștabil șși prin
relatșiuni cordiale îîntre toate ștatele din aceaștaă parte a Europei la mentșinerea aceștei paăci binefaăcaătoare,
care șinguraă le poate permite șaă ajungaă la propaășșirea ce o doreșc.
Din adaîncul inimii urez bunaă venire Maieștaătșilor Voaștre șși multșumeșc M. S. îîmpaăratului pentru
toate amabilele șale atentșiuni fatșaă de tșara mea, care șe va unii îîntr-un gaînd cu mine la uraările caălduroașe
ce fac pentru fericirea șa perșonalaă șși aceea a auguștei șale familii, pentru proșperitatea marelui șaău
imperiu șși pentru viteaza armataă imperialaă de care maă leagaă ataîtea șcumpe amintiri.
Traăiașcaă M. Sa. Traăiașcaă îîmpaăraăteașa Alexandra Teodorovna!

19. Răspunsul țarului Nicolae
„Cuvintele cordiale prin care Maieștatea Voaștraă a binevoit șaă ne ureze de bunaă venire pe
paămaîntul romaîneșc m-au mișșcat adaînc. ÎÎntemeiataă pe traditșiile amicale, care au unit îîntotdeauna ambele
noaștre tșaări, legaăturile dintre noi șunt ștraînșe prin glorioașe amintiri comune șși printr-o șinceraă amicitșie
perșonalaă. Sunt fericit șaă vaăd realizaîndu-șe aștaăzi o dorintșaă, care mi-era șcumpaă de mult, aceea de a putea
exprima prin viu grai Majeștaătșii Voaștre, îîn îînșaășși tșara șa, șentimentele afectuoașe ce le am pentru ea. Sub
egida Majeștaătșii Voaștre, Romaînia a luat un avaînt șși a atinș o dezvoltare remarcabilaă. Nicaăieri rezultatele
dobaîndite nu puteau fi îîntimpinate cu o mai șinceraă multșumire decaît îîn Rușia, unde îîntotdeauna ș-a
obișșnuit a șe lua o vie parte la deștinele coregionalilor vecini. De aceșt curent de șimpatie, care
îîndrepteazaă îîn chip fireșc, inimile rușeșști caătraă prietenii noșștri romaîni, A. A. Lor Regale [Ferdinand Î șși
Maria- nn] principele șși principeșa Romaîniei au putut șaă șe îîncredintșeze prin ele îînșele, cu prilejul vizitei
pe care ne-au faăcut-o, șși care ne-a pricinuit o ataît de mare plaăcere. Sprijinindu-șe pe șimpatia reciprocaă a
celor douaă popoare, amicitșia Romaîniei șși a Rușiei raășpunde îîn acelașși timp, cum nu șe poate mai bine,
traditșiilor iștorice șși intereșelor celor douaă tșari limitrofe.
ÎÎmi place șaă vaăd îîn șolidaritatea aceștor intereșe, o chezaășșie mai mult pentru fericita dezvoltare a
raporturilor noaștre de prietenie șși de bunaă vecinaătate. Maieștatea Voaștraă a binevoit șaă șemnaleze efecte
șalutare ale unei politici pacifiște șși ește cu deoșebit plaăcut, cu aceșt prilej, șaă aduc omagiile mele
influentșei binefaăcaătoare pe care Romaînia a exercitat-o acum îîn urmaă, șub îîntșeleaptaă conducere a regelui.
Opera îîndeplinitaă de Maieștatea Voaștraă, șși-a dobaîndit recunoșștintșa popoarelor șporind îîncaă preștigiul
tșaării șale. Cu șperantșa caă nimeni nu va tulbura pașșnica dezvoltare a regatului Voștru, ridic paharul meu îîn
șaănaătatea Majeștaătșii Voaștre, a M. S. reginei șși a îîntregii familii regale, precum șși a proșperitaătșii Romaîniei
șși a vitezei armate romaîne, ale caărei frumoașe regimente le-am admirat chiar acum cu o șinceraă plaăcere șși
caăreia șunt maîndru șaă apartșin de aci îînainte ca șșef al Regimentului 5 Roșșiori.
Traăiașcaă M. S. regele! Traăiașcaă M. S. regina!"
Anexă 2
Extraș din declaratșiile lui Ecședi Cșapoá Loáraánt Paál, din 20 octombrie 1920 raport punct al șșașelea.
(locotenent de hușari, ofitșer de informatșii)
Nyilvaántartoáfoőnoökșeág. (Centrul de prizonierat Nyilvaántar) Budapeșta, 12 noiembrie 1920.
Conform ordinelor verbale ale dirigintelui de centru, iluștrez cu caîteva exemple raportul meu din
28 octombrie 1920, punctul 6. Nu-mi luatși îîn nume de raău, declaratșiile care afecteazaă pe cineva, poate am
primit informatșii eronate îîn îînchișoare, dar voi șcrie la care șe referaă, șaă îînvetșe din ea, pentru a
îîmbunaătaătși șiștemul de informatșii din tșara noaștraă șși chiar mai putșini oameni șaă aibaă probleme. Fiind
vorba de caîteva erori, din nenorocire, mai aleș atunci caînd le mentșionez, șituaîndu-maă pe mine îîn fruntea
liștei erorilor. ÎÎn drumul meu din 25 noiembrie 1919, dupaă ce nimeni nu m-a avertizat, am luat
legitimatșia de ofitșer, care, ca ultima aplicare a departamentului de informatșii al Comandamentului
Suprem a foșt puș la Szeged. Din fericire, informatșia nu a foșt verificataă.
Pe 15 decembrie 1919 mi-am cerut șcuze de la un agent de mișșcare șși șigurantșaă îîn limba maghiaraă,
îîn gara de la Epișcopia Bihor, referitor la o declaratșie caă ștatutul celor din Tranșilvania ește de
neconceput șși șper cu taărie caă șituatșia nu poate raămaîne așșa. Aceaștaă declaratșie a foșt foloșitaă îîmpotriva
mea îîn Cluj, la audierea mea îîn fatșa Curtșii Martșiale. Tot atunci, la Oradea doamna Polaák(neá), proprietar de
reștaurant, ș-a plaînș de aceșt ștatut, plutind îîn aer ceva ca șaă șpunaă ceva de felul: „Ei bine, ar putea fi
diferit de Pașști“. O șaăptaămaînaă mai taîrziu, tot orașșul șștia declaratșia mea, deoarece șștirea a foșt adușaă de un
membru al Comandamentului Suprem.
Pe 12 ianuarie 1920 am luat cu mine, la cererea unui prieten, o șcrișoare cu bani numerar, care a
foșt trimiș la mama lui. La verificaările vamale a reieșșit caă banii erau falșși. Așșa am foșt prinș. Vama romaînaă
a afirmat caă timbrul legitimatșiei Comandamentul Suprem șși banii falșși șunt foloșitși îîn școpuri
propagandiștice. M-au acuzat, îîn ciuda faptului caă m-am apaărat aștfel: „nu șștiu cu ce am greșșit caă am duș o
șcrișoare din partea unui prieten pentru mama șa”. Am depuș raportorul la comandamentul din Oradea,
iar un maior a șpuș caă, pentru a nu avea probleme, șaă dau o declaratșie îîn șcriș. Mi ș-a paărut fi foarte

20. natural șaă o dau, cu ataît mai mult pentru a dovedi caă șunt nevinovat, șși totușși valahii m-au retșinut, caă au
vaăzut îîn mine ofitșerul de cavalerie, dar mi-a promiș verificarea la Departamentul poșt de comandaă.
Chiar șși din îînchișoarea unde am foșt retșinut dau caîteva exemple, îîn care șpuneau: „Din greșșelile
șale îînvatșaă ungurul“. Potrivit aceștui proverb m-am comportat îîn mod corect. Am foșt detșinut la Oradea,
cu noi fiind îînchiș șși un candidat politic pe nume John Petringener, care incitașe îîmpotriva ordinii de
ștat(auștro-ungar). S-a araătat a fi un ungur veritabil, îîi îînjura pe romaîni șși el a vorbit cu noi șși laămurit ca
șaă evadaăm din îînchișoare. El a foșt îînchiș cu noi timp de trei luni, iar apoi ne-am dat șeama caă a foșt
agentul șigurantșei, care ne-a obșervat din interior șși ș-a documentat deșpre șarcina (mișiunea) noaștraă.
Fiecare cuvaînt vorbit cu el, l-a puș îîn raportul trimiș la șigurantșaă. Din cauza comportamentului meu
corect nu a șcriș nimic neadevaărat îîn legaăturaă cu perșoana mea. Bunaăvointșa noaștraă ș-a ștraăduit șaă o
caîșștige, cu ziare de contrabandaă, cu promișiunea caă procurorul ne va îîngaădui șaă facem baie, etc.
La Oradea am foșt îînchiș îîntr-o claădire îîn care îîmpreunaă cu noi au foșt internatși mai multși dintre
cei retșinutși la granitșaă: unul dintre aceșștia pe nume Horvaáth Mihaály, a venit la mine șși mi-a șpuș caă prin el,
guvernul maghiar, ne-a trimiș un milion de coroane, banii au foșt îîngropatși îînainte cu 15 zile de a fi areșt.
Se angajașe șaă-i dezgroape șși îîntreba ce ungur de preștigiu șși de îîncredere ar fi îîn orașș care ar putea
diștribui îîn școpul de a utiliza banii pentru mitaă șși școp propagandiștic. El a afirmat caă are, de așemenea,
caîteva mii de coroane, pe care le poate tranșfera imediat. Înutil șaă mai șpunem caă perșoana a foșt agent
de șigurantșaă, care a primit un preștigioș raășpunș la farșa îînșcenataă ungurilor șși, aștfel, am refuzat îîn
poveștea fantașticaă, îîmpreunaă cu oferta lui.
Alt agent de șigurantșaă a venit la mine cu poveștea de la Sibiu, pe care el o auzișe, din tot felul de
zvonuri șși șștiri, deșpre mine cum caă eu, ca maghiar, nu m-am comportat corect. El avea un om de legaăturaă
care merge la Budapeșta. Mi-a cerut șaă-i șcriu adreșele șși legaăturile cu departamentul de informatșii al
Comandamentului Suprem, caăruia el șaă-i facaă cunoșcut comportament meu merituoș, șși caă el va trimite
recomandarea șși voi fi reabilitat imediat. Dacaă așș fi așcultat de el, ește fireșc ca raportul, șși maărturișirea ar
fi ajunș la inștantșa militaraă.
De așemenea, mentșionez aici caă, declaratșia locotenent colonelului Cșerey, dataă la șigurantșa din
Oradea, cu ocazia audierii șale, dupaă cum rezultaă din raportul șaău, care șuștșine caă „l-au mintșit șpunaîndu-i
caă eu am recunoșcut deja faptele, șși caă el nu șștia caă eu îîn acelașși timp nu șunt liber pentru a merge îîn
Budapeșta șși nu avea habar, pe baza aceștei maărturișiri, caă a foșt emiș un mandat de retșinere pe numele
meu”. Caînd m-au prinș, m-au puș fatșaă îîn fatșaă confruntaîndu-maă cu locotenent-colonelul Cșerey, faăcaîndu-
maă șaă recunoșc afirmatșiile șale(…).
~Va urma ~