Despre Cartea Dramaturgia națională din anii ’ 90 în (con)textul postmodernismului de autoarea Dorina Khalil-Butucioc, critic de teatru și cercetător științific

1. DRAMATURGIA NAȚIONALĂ
DIN ANII ’ 90
ÎN (CON)TEXTUL
POSTMODERNISMULUI
Dorina KHALIL-BUTUCIOC

2. DORINA KHALIL-BUTUCIOC
• Critic de teatru și cercetător științific.
• Studii: Universitatea de Stat „Alecu Russo”
din Bălți, specialitatea Limba și literatura
română și franceză; Doctorantura la Academia
de Științe a Moldovei.
• Membru al Uniunii Teatrale din Moldova
(UNITEM); Membru al Asociației Internaționale
a Criticilor de Teatru (IATC/AICT).
• Unul din fondatorii și directorul artistic al
Centrului de Dramaturgie Contemporană
(CDC) din Chișinău.

3. DRAMATURGIA NAȚIONALĂ
DIN ANII ’ 90 ÎN (CON)TEXTUL
POSTMODERNISMULUI
Chișinău: Editura „Epigraf”, 2020, p. 264.
ISBN 978-9975-3376-2-5
• „... cercetătoarea își propune o incursiune
analitică stăruitoare în transpunerea scenică a
textului literar, care a constituit o veșnică dispută
dintre textocentriști și scenosentriști.
• În câmpul atenției exegezei intră, dincolo de
subiectul propriu-zis al lucrării, întregul tablou
complex al vieții culturale, sociale și politice din
republică....”.
Acad. Mihai Cimpoi

4. CUPRINS
Mihai Cimpoi. Dramaturgia națională din anii ’90 (in perspectiva
postmodernistă) ............................................................................................. 7
ARGUMENT .....................................................................................................11
1. „BIOGRAFIA IDEII DE LITERATURĂ” DRAMATICĂ
POSTMODERNISTĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA ..........................23
1.1. Dramaturgia anilor ’90 şi teatrul absurdului: influenţe şi confluenţe .........25
1.2. Arta teatrală şi postmodernismul: postualitate sau continuitate..............31
1.2.1. Postmodernismul: teoretizări și tendinţe .............................................31
1.2.2. Spectacolul postmodernist: direcţii şi metode ....................................36
1.2.3. Textul dramatic postmodernist: caracteristici şi procedee .................43
1.3. Accente postmoderniste in spațiul teatral moldovenes c.......................53
1.3.1. Postmodernismul in Republica Moldova: concepții și polemici ...........53
1.3.2. Dramaturgi și spectacole naționale postmoderniste: atitudini și critici ....60
1.4. Mai mulți autori și un personaj: postmodernismul....................................66
2. „INDETERMANENŢELE” DRAMATURGIEI NAŢIONALE
POSTMODERNISTE.........................................................71
2.1. Contextul, paratextul şi arhitextul modelului dramaturgic nou......................73
2.1.1. Perspective tematice şi demitizatoare in piesele din anii ’90.......................73
2.1.2. Structuri compoziţionale şi paratextuale ale dramei postmoderniste ..........84
2.1.3. Eterogenitatea – „noul blazon” al dramaturgiei naționale............................91
2.1.4. Ironia, parodia, ludicul in piesele noi: vectori postmoderni fundamentali .....99
2.2. Metamorfozele personajelor din dramaturgia naţională nouăzecistă ..........105
2.2.1. De la personajul absurd la cel postmodernist...........................................105
2.2.2. Tehnici de impersonalizare a „eului” personajelor.....................................116
2.3. Valenţele limbajului din dramaturgia autohtonă postmodernistă.................131
2.3.1. De la non-verbal la discursul verbal mono/dialogal.................................131
2.3.2. De la intertextualitate la metatextualitate.................................................143
2.4. RezoN(u)anţe ale „teatrului in teatru” din dramaturgia anilor ’90 ................. 155
2.4.1. Formule ale „teatrului in teatru” din dramaturgia naţională postmodernistă
..155
2.4.2. Statutul dramaturgului şi rolul didascaliilor in piesele postmoderniste ......164
2.5. Dramaturgia nouăzecistă en face și en profil .............................................170

5. CUPRINS
3. PIESELE POSTMODERNISTE ŞI TEATRELE
DIN REPUBLICA MOLDOVA: DIALOG IN SPAŢIU ŞI TIMP...............175
3.1. Teatrul ca literatură şi teatrul ca spectacol....................................177
3.1.1. De la spaţiul textual al dramaturgiei postmoderne la spaţiul
spectacular .........................................................................................177
3.1.2. Materializarea limbajului pieselor naţionale postmoderniste in limbaj
scenic ................................................................................................180
3.2. Relaţiile regizor-text in procesul montării dramaturgiei anilor ’90
................186
3.2.1. Regizorul ca partener de dialog al pieselor basarabene noi
.....................186
3.2.2. Regizorul-dictator sau textul in postura de „mană
moartă”............................................................................................191
3.3. Mesajul spaţiului spectacular ca reflexie
a textului de teatru naţional.............................................................196
3.3.1. Formă şi fond ca unităţi de măsură in montările dramaturgilor
anilor ’90.........................................................................................196
3.3.2. Codificarea vizuală şi sonoră
in spectacolele autohtone postmoderniste ....................................204
3.3.3. Publicul ca parte componentă a spaţiului
de joc național postmodern............................................................210
3.4. Feţele şi măştile actorului in spectacolele după
dramaturgia nouăzecistă.......................................................................214
3.4.1. Actorul ca întruchipare a caracterelor
dramatice din textele postmoderniste....................................................214
3.4.2. Actorul ca obiect teatral in dialog cu
personajele dramaturgiei tinere..............................................................218
3.4.3. Actorul ca proiecţie bidimensională
şi lumile reflectate in / din piesele noi ...................................................222
3.5. Din culisele procesului teatral postmodern autohton......................228
„APUSUL DE SOARE SE AMÂNĂ”......................................................232
BIBLIOGRAFIE......................................................................................239
Anexe
Dramaturgi basarabeni din anii ’90 in cărți și coperți..................................I
Secvențe din unele spectacole.................................................................. IV

6. O CLASIFICARE
A DRAMATURGIEI
BASARABENE
DIN ANII ’ 90
1. Dramaturgie a intuițiilor postmoderniste plus teatru
tradiționalist (Irina Nechit, Gheorghe Calamanciuc).
2. Dramaturgie a premonițiilor postmoderniste plus teatru absurd
(Constantin Cheianu, Irina Nechit).
3. Dramaturgie a revelațiilor postmoderniste plus teatru modernist
(Val Butnaru, Nicolae Negru, Angelina Roșca).
4. Dramaturgie a apropierilor postmodernerniste de la minus la
plus infinit (Maria Șleahtițchi și Nicolae Leahu, Mircea V. Ciobanu,
Dumitru Crudu).

7. COLECȚIA
„CÂNTĂREAȚA CHEALĂ”
Chișinău: Editura „ARC”
• CONSTANTIN CHEIANU
Cel-care-aduce-răzbunarea
„Alţi autori dramatici apelează totuşi la nominalizarea
protagoniştilor, printre care unii joacă şi rolul de
Dramatis personae, numele lor figurând deci in
denumirea piesei şi fiind exprimate prin […]
substantive compuse: Doamna din Satul-florilor-ce-
mor a Irinei Nechit şi Cel-care-aduce-răzbunarea al
lui C. Cheianu.” (p. 121)

8. CONSTANTIN CHEIANU
LUMINISTUL
• Montat la: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din
Bălţi, 1999.
• Regizor – Mihai Țărnă.
• Radio România Cultural, 2000.
• „... dramaturgul Constantin Cheianu, în farsa tragică
Luministul, profanează sfânta taină a confesiunii pentru
a accentua absența sau / și prezența credinței omului
contemporan.” (p. 78)

9. CONSTANTIN CHEIANU
NOI
• Montat la: Teatrul „Luceafărul”, 1995.
• Regizor – Mihai Fusu.
• În imagine – Vlad Ciobanu .
„Dramaturgul absoarbe realul cu un fel de
burete oţetit pentru a conjuga „mai-mult-ca-
prezentul” realităţii sociale şi umane in lucrarea
Noi, apoi in Luna la Monkberry (in manuscris,
cu denumirea spectacolului Golanii revoluţiei
moldave, montat de Alexandru Grecu la Teatrul
„Satiricus. I. L. Caragiale” in 2009).” (p. 75)

10. Secvență din
spectacol:
NOI

11. CONSTANTIN CHEIANU
PLASATOARELE
• Montat la: Teatrul „Eugène Ionesco”, 1998.
• Regizor – Sandu Cozub.
• Fotograf – Serghei Cartașev.
• În imagine – Valentin Zorilă.
• „Dramaturgul Constantin Cheianu depune efortul de a
încadra piesa Plasatoarele în schema clasică a structurii
dramatice și o împarte ostentativ în „cinci acte, patru
antracte și un epilog”. Fiecare început și sfârșit de act
este anunțat de către Prezentator în rolul său de Prolog
și denumește aforistico-ironic una din cele 5 etape
principale ale vieții omului: „Nașterea și copilăria”,
„Adolescența, anii de ucenicie”, „Tinerețea; prima iubire”,
„Maturitatea; căutarea sensului”, „Găsirea sensului și
pierderea lui.” (p. 85)

12. Secvențe din spectacol:
PLASATOARELE

13. Secvențe din spectacol:
PLASATOARELE

14. VAL BUTNARU
SAXOFONUL CU FRUNZE ROȘII
• Montat la: Teatrul „Luceafărul”, 1998.
• Regizor – Mihai Fusu.
• „Simbolurile frunzelor roşii din titlul piesei
butnariene Saxofonul cu frunze roşii pot fi
descifrate prin prismă psihanalitică. Saxofonul-
Ovidiu se confesează: „(...) Iar eu strâng frunze
roşii în fiecare lună noiembrie...” [163], care nu
sunt altceva decât refulările sale din copilărie şi
amintirile unei vieţi „blestemate”.” (p. 90)

15. Secvență din spectacol:
SAXOFONUL CU FRUNZE ROȘII
• Fotograf – I. Jitaru
• În imagine: Vlad Ciobanu

16. Secvențe din spectacol:
„SAXOFONUL CU FRUNZE ROȘII”

17. VAL BUTNARU
IOSIF ȘI AMANTA SA
• Montat la: Teatrul „Eugène Ionesco”, 1992.
• Regizor – Petru Vutcărău.
• Fotograf – Serghei Cartașev.
• „La nivelul structurii de adâncime, optica
asupra subiectului piesei ne reflectă
multiplicarea planurilor temporale: timpul
mitic – legenda biblică; timpul imaginar –
substratul parabolic; timpul amintirii /
proiecţiei in viitor – subtextul sociologic.” (p.
86)

18. Secvență din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

19. Secvențe din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

20. Secvențe din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

21. Secvențe din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

22. VAL BUTNARU
IOSIF ȘI AMANTA SA
• Montat la: Teatrul „Eugène Ionesco”, 2012 .
(prezent în repertoriu)
• Regizor – Petru Vutcărău.
• Fotograf – Petru Țurcanu.
• În imagine: Gheorghe Pietraru.

23. Secvențe din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

24. Secvențe din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

25. Secvențe din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

26. Secvențe din spectacol:
IOSIF ȘI AMANTA SA

27. VAL BUTNARU
CUM ECLESIASTUL
DISCUTA CU PROVERBELE
• „Textul Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele de Val
Butnaru sapă în adâncurile uneia dintre cele mai
neînțelese cărți din Biblie – Eclesiastul din Vechiul
Testament. În tradiția evreiască se susține că Solomon a
scris cartea Cântarea Cântărilor în tinerețe, cartea
Proverbelor la maturitate și cartea Eclesiastul spre
apusul vieții, când a ajuns să fie copleșit de regrete.
Astfel, piesa lui Val Butnaru poate fi citită drept un dialog
al personajului principal – Eclesiastul – cu sine însuși
din diferite etape ale vieții sale pentru a re-lua și re-
confirma renumitul laitmotiv: „O, deşertăciune a
deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a
deşertăciunilor! Totul este deşertăciune” [Ecl. l:2].” (p.
146)

28. MARIA ȘLEAHTIȚCHI
ȘI NICOLAE LEAHU
CVARTET PENTRU O VOCE ȘI
TOATE CUVINTELE
• Montat la: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi,
2000.
• Regizor – Dumitru Griciuc.
• „ Cvartet pentru o voce şi toate cuvintele este o poezie
din / despre poezie înscenată dramatic. Acest eseu
dramatic, compus la două mâini de Maria Şleahtiţchi şi
Nicolae Leahu, con(in)stituie o revenire postmodernistă
la teatrul poetic, dar şi la teatrul intelectualist.” (p. 94)

29. MIRCEA V. CIOBANU
STAȚIA TERMINUS
• Montat la: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi,
2000.
• Regizor – Dumitru Griciuc.
„Lucrarea dramatică Staţia terminus a lui Mircea V.
Ciobanu se pretează legităţilor teatrului postmodern pe
care l-am numit „al cotidianului”. Ficţiunea acestui text se
suprapune cu construcţiile unor lumi textuale ca extinderi
ale cotidianului, pe de o parte, şi cu structurile de control
imaginativ vis-a-vis de realitate al dramaturgului, pe de
alta. Această piesă re-aduce în discuţie teme şi idei
filosofice ce şi-au banalizat prestanţa, dar nu şi-au pierdut
actualitatea.” (p. 77)

30. NICOLAE NEGRU
REVINE MAREA SARMAȚIANĂ
ȘI NE ÎNTOARCEM ÎN CARPAȚI
• Montat la: Teatrul „A. Mateevici”, 1998.
• Regizor – Emil Gaju.
• „Piesa Revine Marea Sarmațiană și ne întoarcem în
Carpați de Nicolae Negru reprezintă o „satiră politică
cu repere în actualitate”, căci, în realitate „piesa
sintetizează și transpune artistic fragmente dintr-o
istorie trăită de noi în acest ospiciu numit Basarabia
postsovietică...”. (p.74)

31. NICOLAE NEGRU
MINTE-MĂ, MINTE-MĂ...
• Montat la: Teatrul Național „Satiricus. I. L.
Caragiale”, 2006.
• Regizor – Sandu Grecu.
• „Piesa Minte-mă, minte-mă... de N. Negru
poate fi citită prin prisma aluziei intertextuale la
prenumele și la stratul erotic al poemului
eminescian Luceafărul, prin asimilarea
triunghiului Mihai-Cătălina-Cătălin şi prin
transformarea statutului existenţial şi ontologic
al lui Hyperion – Mihai – autorul.” (p. 147)

32. NICOLAE NEGRU
REALITATEA VIOLETĂ
• „Personajele din piesa lui Nicolae Negru Realitatea
violetă resping virulent instrumentalizarea mecanică.
Ele propun indicaţii regizorului, fac obiecţii autorilor
piesei şi piesei din piesă, flirtează cu spectatorii etc.”
(p. 115)
• „În piesa Realitatea violetă N. Negru acoperă spaţiile
exterioare şi interioare ale protagoniştilor cu... lumină
violetă pentru a „recăpăta sensurile pierdute” şi a
sugera „existenţa altei realităţi”, compensatoare şi
„înrudită” [178, p. 27] personajelor.” (p. 156)

33. IRINA NECHIT
• Proiectul unei tragedii
• „... protagoniștii piesei Proiectul unei tragedii de Irina Nechit
se adună să sărbătorească solstițiul de iarnă din 1998 și
ghicesc viitorul anului 1999, care, conform prezicerilor lui
Dionisie, „va trece sub semnul fiarei”.” (p. 106)
• Doamna din Satul- florilor-ce-mor
• Montat la: Teatrul „Eugene Ionesco”, 2001, Maria Doni.
• „Piesa Doamna din Satul-florilor-ce-mor se edifică pe o temă-
planetă ce atrage mai multe probleme-sateliţi. Astfel, autoarea
subliniază nostalgia personajelor după patrimoniul material,
cultural şi istoric al satelor, deteriorat şi ruinat, problemele
care persistă fiind social-politice, ecologice, demografice etc. ”
(p. 76)

34. MIHAI ȘTEFAN POIATĂ
TENTAȚIA
CONTACTELOR IMPOSIBILE
• Chișinău: Editura ARC, 2001

36. DUMITRU CRUDU
CRIMĂ SÂNGEROASĂ
DIN STAȚIUNEA VIOLETELOR
• „Textul dramatic al lui Dumitru Crudu Crima
sângeroasă din stațiunea violetelor pare a fi
scris de la sfârșit spre început, iar
deznodământul – pretinsa ori așteptata
asasinare a Oldei de către Istan – se
suprapune cu intriga sau punctul culminant.”
(p. 88)

37. DUMITRU CRUDU
SALVAȚI BOSTONUL
• Montat la: Teatrul Național „Satiricus. I. L.
Caragiale”, Salvați America! (2005).
• Regizor – Sandu Grecu.
• „... în piesa Salvați Bostonul, este prezentat cu
lux de amănunte un scenariu al unei „revoluții”
care se poate produce în diferite etape ale
istoriei oricărei țări...” (p. 76)

38. ANGELINA ROȘCA
MAMA LOR DE URMAȘI
• Spectacol-lectura la prima ediție a Atelierului de
Dramaturgie, Teatrul „Luceafărul”, 1997.
• „Că societatea moldovenească este aruncată demonic
între Scylla şi Charibda realităţii (sociale, politice,
culturale etc.) ne-o demonstrează și personajele
ficţiunilor (textuale şi intertextuale) ale Angelinei
Roșca...”. (p. 78)

39. TEATRU
PATRU TEXTE, PATRU AUTORI
Ediție bilingvă româno-engleză
Chișinău: Editura ARC, 2000
ISBN 9975-61-120-6
• Aureliu Busuioc. Radu Ștefan Întâiul și
Ultimul
• Val Butnaru. Iosif și amanta sa
• Constantin Cheianu. Luministul
• Nicolae Negru. Revine Marea Sarmațiană și
ne întoarcem în Carpați

40. AUTORI
Butnaru, Val. Saxofonul cu frunze roşii. Chişinău: Editura Arc,
1998. ISBN: 9975-61-039-0.
Butnaru, Val. Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele.
Chişinău: Editura Arc, 1999. ISBN: 9975-61-093-5.
Butnaru, Val. Apusul de soare se amână. Chișinău: Editura,
Cartier, 2003. ISBN: 9975-79-218-9.
Butnaru, Val. Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele (Volum,
9 piese). Chişinău: Editura Arc, 2008. ISBN: 978-9975-61-508-
2.
Cheianu, Constantin. Plasatoarele. Suplimentul revistei
Teatrul Naţional, 1996.
Cheianu, Constantin. Achitarea lui Salieri. In: Semn, anul II,
nr. 3-4, 1998.
Cheianu, Constantin. Luministul. Chișinău: Editura Arc, 1998.
ISBN: 9975-61-050-1.
Cheianu, Constantin. Cel-care-aduce-răzbunarea. Chişinău:
Editura Arc, 1999. ISBN: 9975-61-094-3.
Ciobanu, Mircea V. Staţia terminus. Chișinău: Editura Arc,
1998. ISBN: 9975-61-048-X.
Crudu, Dumitru. Crima sângeroasă din staţiunea violetelor.
Chișinău: Editura Arc, 2001. ISBN: 9975-61-151-4.
Crudu, Dumitru. Salvaţi Bostonul. Chişinău: Editura Cartier,
2001. ISBN: 9975-79-127-1.
Nechit, Irina. Proiectul unei tragedii. Chişinău: Editura Arc,
2001. ISBN: 9975-61-173-7.
Nechit, Irina. Doamna din Satul-florilor-ce-mor. In: Semn,
2001, nr. 1-2.
Negru, Nicolae. Revine Marea Sarmaţiană şi ne întoarcem în
Carpaţi. Chişinău: Editura Arc, 1998. ISBN: 9975-61-050-1.
Negru, Nicolae. Minte-mă, minte-mă... Chişinău: Editura Arc,
1999. ISBN: 9975-61-092-7.
Negru, Nicolae. Realitatea violetă. Chişinău: Editura Arc,
2001. ISBN: 9975-61-151-4.
Roșca, Angelina. De ce nu-mi dai replica „Posibil, Mylord”?
Moscova: Narodnoe tvorcestvo, 1989.
Roșca, Angelina. Magul din Leopoldskrone și invitații săi. In:
Coliseum-Teatru, nr. 3-4, 2000.
Roșca, Angelina. Mama lor de urmași. Chişinău: Editura Arc,
2003. ISBN: 9975-61-310-1.
Şleahtiţchi, Maria, Leahu, Nicolae. Cvartet pentru o voce şi
toate cuvintele. Chişinău: Editura Arc, 2001. ISBN: 9975-61-
150-8.

41. • La elaborarea prezentării au fost utilizate imagini și secvențe din monografia
Dorinei Khalil-Butucioc - Dramaturgia națională din anii ’ 90 în (con)textul postmodernismului.
Chișinău: Editura „Epigraf”, 2020.
Idee, concept și realizare
Violeta Tipa
27 martie 2021